Reprezentati extraordinari ai culturii si literaturii in Ucraina sunt: romancierul Nikolai Gogol, poetul Taras Shevchenko, poetul Ivan Franko, scriitorul evreu Sholem Aleichem (1859-1916) si dramaturgul Lesya Ukrainka, operele lor devenind simboluri ale literaturii in Ucraina.

Ucraina are o bogata traditie literara producand numerosi autori notabili; pentru ucraineni, literatura este o forma de relaxare, expresie si o pasiune care dureaza o viata intreaga cu toate ca dezvoltarea literaturii ucrainene a fost dificila datorita dominatiilor straine asupra teritoriului ucrainean.

In trecut, literatura orala, cum ar fi odele (cantecele epice) cazace, erau transmise din gura in gura de-a lungul generatiilor pana cand au fost in sfarsit trecute intr-o forma scrisa. Drept rezultat, multe legende si povesti vechi ucrainene exista in literatura scrisa ucraineana a prezentului.

Originea literaturii nationale ucrainene incepe odata cu epoca regatului Kyivan Rus; primele manuscrise au ca subiect evenimente religioase, biografii si cronici ale evenimentelor istorice; capodopera poetica a acestei perioade este poemul epic anonim „Slovo o polku Ihorevim” (Povestea campaniei lui Igor), o lauda la adresa poporului slav scrisa la sfarsitul secolului al XII-lea. Codul de legi al Kievan Rus sau Rus’ka Pravda este un alt exemplu bun de literatura antica ucraineana.

Prima carte tiparita si publicatiile au fost infiintate in 1574 de Ivan Fedorovych.

Perioada baroca a pus mare accent pe metafore, hiperbole si antiteze, principalii autori in aceasta perioada au fost Meletii Smotrytsky (1577–1633), Ioanikii Galiatovsky (?-1688) si Dymytrii Tuptalo (1651–1709). Poetul si filozoful Hryhorii Skovoroda (1722-94) a marcat inceputul literaturii moderne ucrainene la mijlocul secolului al XVIII-lea; el a calatorit prin Ucraina si prin tarile din Europa Centrala ca sa cunoasca oamenii adevarati.

O persoana importanta in renasterea literara a Ucrainei moderne a fost Ivan Kotliarevsky (1769-1838), a scris in 1798 poemul epic „Eneida” (bazata pe cartea clasica romana Aeneid, Kotliarevsky a transformat troienii din original in cazaci ucraineni) si piesa de opereta Natalka Poltavka. Operele sale au absorbit umorul ucrainean si au reprodus stilul de viata energic al poporului, iar acum aceste opere au devenit parte a literaturii clasice ucrainene.

Clasicismul predomina in scrierile nuvelistului Hryhorii Kvitka-Osnovianenko (1778-1843) si in piesele lui Nikolai Vasilievich Gogol (1809-1852).

Pe la 1830 un grup de scriitori din Galitia, anume Markiian Shashkevych (1811–1843), Ivan Vahylevych (1811–1866) si Yakiv Holovatsky (1814–1888) si cunoscuti sub numele de Ruska Triitsia (Treimea Rutena) au publicat o antologie literara cu titlul Rusalka Dnistrovaia (Nimfa de pe Nistru, 1836). Aceasta scriere a folosit limba autohtona ucraineana si a avut ca tema centrala istoria si folclorul ucrainean.

Taras Shevcenko (1814-1861) a provocat o epoca de aur in literatura ucraineana; colectia lui de poeme de la 1840 „Kobzar” si alte lucrari poetice reflectau sperantele si aspiratiile poporului ucrainean si au devenit o declaratie a independentei literare si intelectuale a ucrainenilor. Taras Shevcenko a devenit simbolul culturii ucrainene in intreaga lume.

In ultima jumatate a secolului al XIX-lea, scriitori ucraineni sub dominatia Imperiului Rus au dezvoltat un stil realistic in lucrarile lor. Marko Vovchok (1833-1907) si Panas Myrny (1849-1920) au fost maestri ai prozei realiste.

Sfarsitul secolului al XIX-lea a insemnat afirmarea unor scriitori si poeti ca Ivan Franko (1856-1916) si Lesya Ukrainka (1871-1913). Ivan Franko este deseori considerat ca fiind cel mai talentat si prolific scriitor de la inceputul secolului XX in Ucraina, comparativ cu Shevchenko, opera sa cuprinzand fictiune, poezie, drama, filozofie si povestie pentru copii, el a fost primul care a tradus carti din literatura universala in ucraineana. Lesya Ukrainka a imbogatit scrierea creativa ucraineana cu poemele si dramele ei neo-romantice.

In timpul anilor 1920 Ucraina a trait o perioada propice literaturii, s-au format multe organizatii literare si au aparut noi scriitori. Renasterea nu a tinut mult. Prin 1930 Ucraina a intrat sub controlul regimului sovietic. Multi scriitori ucraineni au ales exilul; asta le-a oferit posibilitatea sa scrie cu o independenta care nu ar fi fost posibila sub ocupatie sovietica. Printre cei mai renumiti dintre ei sunt Yurii Lypa (1900–1944), Olena Teliha (1906–1942), Yevhen Malaniuk (1897–1968) si Oksana Liaturynska (1902–1970).

Intre 1938 si 1954 multi scriitori ucraineni au fost omorati, deportati sau condusi spre sinucidere. Poetul Maksym Rylsky (1895-1964) si Yevhen Pluzhnyk (1898-1936) au fost arestati si umoristul Ostap Vyshnia (1889-1956) a petrecut 10 ani in lagarul de munca. Hryhoriy Kosynka, teoreticianul neoclasicismului Mykola Zerov (1890-1937), dramaturgul Mykola Kulish (1892-1937) si Mykhailo Semenko (1892-1937) au fost cu totii impuscat. Altii au fost fortati sa scrie despre teme convenabile pentru Partidul Comunist.

Intre 1960 si 1970 o puternica miscare artistica a scriitorilor cunoscuta ca „Shestydesiatnyky” („Saizecistii”) au revitalizat literatura ucraineana deschizand noi orizonturi, unii reprezentati ai acestei miscari fiind poetul Lina Kostenko (1930-), scenaristul Ivan Drach (1936-), poetul Vasyl Holoborodko (1945-), scriitorul Valerii Shevchuk (1939-), scriitorul Hryhir Tiutiunnyk (1931-1980), carturarul Ivan Dziuba (1931-), dizidentul Poet Vasyl Stus (1938-1985), poetul Ihor Kalynets (1939-), Vasyl Symonenko (1935-1963) si Dmytro Pavlychko (1929-). Din pacate, multi dintre acestia au fost acuzati de propaganda anti-sovietica; li s-a interzis permisiunea de-a publica, sau au refuzat s-o faca; altii nu au mai fost publicati niciodata; altii au fost arestati si pedepsiti cu sentinte grele.

Literatura moderna ucraineana este reprezentata astazi de Andrey Kurkov, Yuri Andrukhovych, Oksana Zabuzhko, Vasyl Shklyar, Yevhenia Kononenko, Ivan Malkovych, Bohdan Zholdak, Serhiy Zhadan, printre multi alti scriitori si poeti talentati.