Turca este limba oficiala a Turciei si una dintre limbile oficiale ale Ciprului. Ea face parte din ramura altaica a familiei limbilor ural-altaice, cunoscute si ca limbi turcice. Famillia lingvistica uralo-altaica isi are originea de secole in regiunile muntilor Altai, din centrul Asiei. Mai mult de 90% din populatia Turciei vorbeste turca dar mai sunt alte 70 de limbi si dialecte care sunt folosite, incluzand variate dialecte ale caucazienilor, kurzilor, arabilor, grecilor, ladinilor si armenilor.

Limba turca a ajuns pe teritoriul Turciei de astazi cand nomazii din muntii Altai au venit in zona anatoliana aducand si limba lor cu ei. Din cele mai vechi timpuri, turca a influentat diferitele dialecte ale persanei de mijloc si a dus la excluderea limbilor caucaziene si anatoliana din familia limbilor indo-europene.

In timpul Imperiului Otoman limba s-a extins pana la portile Vienei, Arabia, Egipt si Africa de Nord, asadar limba si vocabularul turc au fost influentate de cuvinte din arabica, persana si limbile europene. Mare majoritate a acestor neologisme (dar nu intotdeauna) pastreaza gramatica de baza si armonia vocalelor din turca originala.

Dupa declararea republicii, Ataturk a incurajat reformele lingvistice si in 1928 a fost adoptat alfabetul latin in loc de scrierea araba. In 1932 a fost infiintata Societatea Turca de Studii Lingvistice cu scopul de a simplica limba, activa si astazi sub numele de Consiliul Lingvistic Turc, iar prin atributiile sale se enumara simplificarea, imbogatirea si infrumusetarea limbii turce.
Acum alfabetul turc are 29 de litere din care 8 sunt vocale si 21 sunt consoane. Limba turca este scrisa fonetic, ceea ce inseamna ca fiecare litera este pronuntata in timp ce este citita.