Caderea suprematiei musulmane a inceput in secolul al XI-lea, cand diversele familii arabe erau din ce in ce mai distincte si Al-Andaluz s-a impartit in mai multe califate mai mici. In acelasi timp nordul si centrul Spaniei erau din nou sub dominatie crestina. In timpul acestei perioade de recucerire a Spaniei, s-a format o alianta dintre Regatul Castiliei si Ragatul Aragonului (cel mai important dintre regatele crestine din nord), prin casatoria reginei Isabella I si a Regelui Frederic al II-lea, a condus la crearea Regatului Spaniei.

Timp de 30 de ani musulmanii au pierdut rapid teritorii pana cand ei au fost definitiv expulzati odata cu pierderea Granadei, ultimul regat maur, in 1492. Pana in 1512 unificarea Spaniei de astazi a fost completa.

In timpul domniei reginei Isabela si a regelui Ferdinand, Insulele Canare au devenit parte din teritoriul Spaniol (1495), hegemonia Spaniei pe Mediterana in detrimetrul Frantei, a fost confirmata odata cu cucerirea Regatului de la Neapole si Navara a fost inglobata in acest regat. De asemenea eforturile lor de a recrestina Spania s-au concretizat in Inchizitia Spaniola, cand mii de evrei si mauri care nu au dorit sa se crestinizeze au fost expulzati sau ucisi. Torquemada, cel mai cunoscut dintre marii inchizitori, este simbolul duritatii si cruzimii Inchizitiei.

Anul 1492 a fost de cotitura, anul in care Isabella si Ferdinand l-au trimis pe Cristofor Columb, un explorator italinan, dincolo de Atlantic in cautarea unui nou drum comercial spre Asia. In era explorarii, colonizarii si descoperirii, Spania a adunat o bogatii imense si un imperiu colonial imens prin cucerirea Mexicului de catre Cortes si a Peru-ului de catre Pizzaro.

In timpul urmatoarilor 300 de ani, economia Spaniei a prosperat datorita comertului din coloniile americane. Imperiul Colonial Spaniol cuprindea aproape intreaga America de Sud, teritorii mari din America de Nord, Filipinele din Asia si segmente din coasta africana – a fost unul dintre cele mai mari imperii din istoria lumii. Oricum, in acelasi timp, Spania era implicata in razboaie cu Franta, Olanda si Anglia, culminand cu dezastruasa infrangere a armatei sale (“Invicibile Armada”), in 1588.

Razboiul de Succesiune spaniol (1701-1714) a dus la pierderea Belgiei, Luxemburgului, Milanoului, Sardiniei si Neapolului. Imperiul sau colonial din America si din Filipine a disparut in razboaie si revolutii in timpul secolului al XVII-lea si al XIX-lea. Aceasta epoca a insemnat si sfarsitul dinastiei Hasburgilor si inceputul dinastiei Burbonilor.

La inceputul secolului al XVIII-lea, odata cu venirea dinastiei Bourbonilor pe tron, Spania a intrat in sfera de influenta a Frantei pentru urmatorii 100 de ani, pana la infrangerea armatei lui Napoleon, in razboiul peninsular. In 1808 Joseph Bonaparte a urcat pe tronul Spaniei, ca urmare a invaziei napoliene in peninsula. Dupa infrangerea definitiva a lui Napoleon la Waterloo in 1815, Ferdinand al VII-lea a revenit la conducerea Spaniei si a fost un rege absolutist.

Cand Ferdinand al VII-lea a schimbat legea succesiunii si fica sa Isabel a devenit regina, fratele sau, Charles, s-a revoltat si a inceput Razboi de Sapte ani. Scaderea economiei si instabilitatea politica a avut ca si consecinte pierderea coloniilor spaniole Puerto Rico si Filipinele. Revolutia din 1868 a fortat-o pe Isabela a II-a sa abdice si prima republica a fost proclamata, dar aceasta nu a durat decat un an. Dupa o lovitura de stat a fiului Isabelei, Alphonse al XII-lea a restaurat regatul.

Secolul XX incepe cu putina pace; Spania a jucat un rol minor in lupta pentru Africa si a colonizarii Saharei de vest, Marocului Spaniol si Guineei Ecuatoriale. Oricum zonele desemnate Spaniei erau in mare parte terenuri abrupte populate de triburi razboinice. O planificare superficiala a explorarii teritoriului a dus la un dezastru militar in Maroc, in 1921.

Criza economica din la inceputul anilor 1920 a dus tara intr-un razboi civil. In primul razboi mondial, sub conducerea lui Franco, Spania a fost neutra, desi simpatiza cu Axa. In 1923, Generalul Primo de Ribera a declarat dictatura militara pana in 1930. In 1930, regele Alfonso al XIII-lea a anulat dictatura, dar alegerile din 1936 au restabilit un puternic Front Popular, cu Manuel Azana ca presedinte.

Trei ani mai tarziu, fortele nationaliste, conduse de catre generalul Francisco Franco, au devenit victorioase cu suportul Germaniei si Italiei. Ei au primit un sprijin sustinut de la Germania-nazista si Italia fascista si au castigat impotriva republicii, care erau sustinuti oficial doar de catre Rusia, de catre multi intelectuali (ca Ernest Hemingway) si de catre Brigazile Internationale.

Intr-un referendum in 1947, spaniolii au consimtit legea succesiunii lui Franco si au declarat din nou Spania monarhie. Totusi, Franco era in continuare seful statului. In timpul anilor 1950-1960 au fost facute toate eforturile pentru a imbunatati relatiile internationale si economia tarii a crescut. In 1969, Franco l-a proclamat pe Juan Carlos de Bourbon, nepotul lui Alphonse al XIII-ea, succesorul sau, cu titlu de rege. Franco a murit pe 20 noiembrie 1975 si Juan Carlos a fost proclamat rege in data de 22 neoiembrie.

Odata cu aprobarea Constitutiei Spaniole in 1978 si cu inceperea democratiei, s-a autonomie politica, care in curand s-a extins in toate regiunile spaniole. In 1982, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (POSOE) a ajuns la putere si a avut un rol crucial in a face tara un membru al comunitatii europene. Urmatoarele alegeri din 1986, 1989 si 1993 au fost castigate din nou de catre Partidul Socialist Spaniol si au consolidat pozitia Partidului Popular, condus de Jose Maria Aznar, fiind a doua forta politica ca marime din tara.

In Tara Bascilor un nationalism basc moderat coexista cu nationalism radical care sustine grupul terorist ETA. Intre anii 1980-1982, regiunile Catalania, Tara Bascilor, Galitia si Andaluzia au aprobat statute privind o guvernare autonoma si si-au ales proprii lor parlamente.

In 1985 Spania a devenit membra NATO si a intrat in Comunitatea Europeana in 1986. In 1992 si-a facut intrarea intr-un mod impresionant pe scena lumii: Barcelona a gazduit Jocurile Olimpice, Sevilia expozitia mondiala Expo ’92 si Madrid a fost de declarata Capitala Culturala Europeana. Alegerile generale din martie 1996 au insemnat victoria Partidului Popular Conservator si conducatorul sau, Jose Maria Aznar, a devenit prim ministru. El si partidul lui au recastigat cu usurinta alegerile din 2000. Pe 1 ianuarie 1999 Spania a adoptat euro ca moneda nationala.