In timpul celor 30 de ani de dictatura a lui Fraco, presa era supusa unei puternice presiuni din partea cenzurii. Gazetarii spanioli tindeau sa ascunda (musamalizeze) orice stire reala. Toate astea au inceput sa se schimbe odata cu trecerea la democratie si, mai ales, cu lansarea unui nou cotidian national, El Pais, in 1976. Cand aparut pentru prima data, El Pais a fost o alternativa reconfortanta la cotidianul principal al acelor timpuri, traditionalul ABC (infiintat in 1905). Constitutia Spaniei din 1978 recunoaste si protejeaza libertatea de exprimare in articolul 20.

Cititul de gazete in Spania a fost in mod traditional la cel mai scazut nivel din toata Europa. Asta nu pentru ca spaniolii n-ar fi interesati de stiri, ci pentru ca ziarele spaniole au fost intotdeauna plictisitoare si scumpe. Multi dintre spanioli gasesc in radio o sursa de informatii mai de incredere si mai relaxanta.

Desi renumita pentru livrarile foarte greoaie (in termen lung), Correo sau posta spaniola s-a imbunatatit in ultimii ani. Oficiile postale (Oficinas de Correos) se gasesc de obicei langa centrele oraselor si sunt de obicei deschise de la 8 dimineata pana la amiaza si iar de la 5 la 7 dupa-amiaza, cu toate ca sediile din orasele mari au un program considerabil mai lung si de obicei nu inchid la pranz.

Sistemul de telefonie din Spania este controlat de fosta companie de stat Telefonica. Prefixul Spaniei este +34. Prefixul pentru apelare in afara tarii este 00 urmat de codul tarii (de exemplu 0044 pentru Marea Britanie). Telefoanele publice functioneaza cu moneda sau cartela (tarjetas telefonicas). Cartelele telefonice pot fi cumparate de la oficiile postale, vanzatorii de ziare si chioscuri sau magazine de tutun (estancos) care au afisat Tabacos la exterior.