Vikingul Rurik a ajuns in Rusia in 862 si a infiintat prima dinastie ruseasca in Novgorod. In timpul secolului al IX-lea triburile vikinge din Scandinavia s-au deplasat spre sud in Rusia Europeana, realizand un traseu de-a lungul principalelor cursuri de apa ce leaga Marea Baltica de Marea Neagra. Diferitele triburi au fost unite de catre raspandirea crestinismului in secolele X si XI. In timpul secolului al XI-lea, marii duci din Kiev au avut o mare putere centralizata. Urmatoarele doua secole au insemnat cresterea puterii Moscovei, o capitala provinciala, si transformarea ei intr-un centru al Bisericii Ortodoxe Crestine.

In timpul domniei lui Ivan al III-lea (1462-1505) si a succesorului sau, Vasili al III-lea (1503-33), statul de la Moscova s-a extins, iar conducatorii sai au devenit mai absolutisti. Principatul Yaroslavl a fost anexat in 1463, iar Rostov-Suzdal in 1474; Novgorod a fost cucerit in 1478, Tver in 1485, Pskov in 1510, and Ryazan in 1521. Ivan a incetat sa mai plateasca tribut tatarilor, iar in 1497 a adoptat primul cod de legi. Casatorindu-se cu nepoata ultimului imparat bizantin, Ivan a considerat Moscova drept „a treia Roma”, si pe el insusi ca fiind mostenitorul traditiei Imperiului Bizantin.

In 1547, la varsta de 17 ani, Ivan al IV-lea (Ivan cel Groaznic, a domnit in 1533-84) a fost incoronat tar al intregii Rusii. El a cucerit khanatele tatare Kazan (1552) si Astrakhan (1556) si a stabilit dominatia ruseasca peste o zona uriasa de-a lungul cursului mijlociu si inferior al Volgai. Teritoriile invecinate cucerite au fost colonizate de colonisti rusi si aparate de cazaci. Dupa domnia bolnavului Feodor I (1584-98), puterea statului a trecut in mainile lui Boris Godunov (1598-1605), care a fost ales tar de catre Zemsky Sobor (consiliul national).

Odata cu moartea lui Boris a inceput „Perioada Tulburata” care a inceput odata cu moartea lui Ivan cel Groaznic in 1584 si a continuat pana la infiintarea dinastiei Romanov in 1613. In timpul domniei lui Petru I (Petru cel Mare, 1689-1725), politica rusa, administratia si cultura s-au schimbat considerabil. El a creat o armata terestra si navala regulata, cu recrutare. El a abolit patriarhatul de la Moscova si a creat in 1721 Sinodul Sfant, subordonat direct imparatului, rapindu-i astfel bisericii ultimele ramasite de independenta. El a refacut sistemul administrativ si fiscal, a creat noi organe ale guvernului central, a reformat administratia locala si a infiintat de asemenea primele industrii moderne si a facut o incercare de a introduce elemente de educatie occidentala.

Incercand sa faca din Rusia o putere maritima, Petru a ocupat Livonia, Ingria, Estonia si parti din Karelia si Finlanda, drept rezultat al Razboiului Nordic (1700-1721), asigurandu-si astfel acces la Marea Baltica. Drept simbol al acestor noi cuceriri el a infiintat in 1703 St Petersburg (Petrograd) in Golful Finlandei si a transferat capitala sa acolo in 1712. Rusia a devenit rapid o putere europeana. Petru a inceput de asemenea sa impinga ocupatia ruseasca spre Marea Neagra, ocupat Azov in 1696, dar razboiul cu Turcia din 1711-1713 s-a terminat prin infrangere si pierderea Marii Azov.

Rusia a inceput de asemenea sa aiba o influenta tot mai mare in politica europeana. Succesorii imediati ai lui Petru cel Mare au fost Ecaterina I (1725-27), Petru al II-lea (1727-30), Ana (1730-40) si Ivan al VI-lea (1740-41). Imparateasa Elisabeta (1741-62) a luptat cu succes impotriva Prusiei in Razboiul de Sapte Ani, dar succesorul sau, Petru al III-lea, a scos Rusia din razboi.

Sotia lui Petru a preluat de la acesta (1762), iar cand acesta a fost omorat la putin timp dupa, ea a devenit imparateasa sub numele de Ecaterina a II-a (Ecaterina cea Mare, 1762-96). In timpul domniei sale Rusia a devenit puterea cea mai mare din Europa continentala. Ea a continuat politica lui Petru I de putere absoluta acasa si de extindere teritoriala inspre statele vecine. Reformele administrative ale Ecaterinei au centralizat puterea tot mai mult. Totusi, in timpul „despotismului iluminat” din domnia sa, scriitori rusi, oameni de stiinta si artisti au inceput eforturi creative ce au atins apogeul la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX.

Alexandru I (1801-25) a luat parte la a treia coalitie impotriva lui Napoleon, dar a facut pace cu Franta la Tilsit si a anexat Finlanda de la Suedia. In razboiale cu Turcia si Persia, Alexandru a castigat Basarabia prin Tratatul de la Bucuresti si teritoriile caucaziene prin Tratatul de la Gulistan. In 1812 Napoleon a inceput marele sau atac asupra Rusiei si a ocupat Moscova, dar armata sa a fost respinsa si aproape distrusa in timpul iernii din acel an. Caderea lui Napoleon si stabilirea pacii au facut din Rusia si Austria puterile principale de pe continent si liderii Sfintei Aliante.