Declarata regat de catre Alphonso I in 1139 si recunoscuta de catre Papa in 1179, independenta Portugaliei a avut loc in secolul al XII-lea, cu toate ca radacinile sale tribale se intind dincolo de vremurile romane. Granitele Portugaliei asa cum sunt astazi au ramas neschimbate din 1267. Partea Iberiei care este in prezent Portugalia a fost ocupata de un popor numit Lusitanos, dar regiunea a fost invadata si ocupata de romani si mai tarziu de mauri, sub controlul carora s-a aflat pana in secolul al XI-lea cand Ferdinand, conducator al regatului Leon si Castilla (in locul in care se afla in prezent Spania), a cucerit majoritatea teritoriului.

Monarhia spaniola a reusit sa-si pastreze independenta pana in secolul XX (cu exceptia unei perioade de 60 de ani cand tara a fost condusa de habsburgii spanioli). Unul din cele mai faimoase personaje ale acestei perioade a fost Printul Henry Navigatorul, printre achizitiile sale numarandu-se Madeira si Azure. Unul din cei mai cunoscuti vizitatori ai Madeirei a fost Cristofor Columb care s-a casatorit cu fata unui guvernator de insula si care a trait in Porto Santo o perioada. Insula a supravietuit unei scurte invazii de catre un pirat francez in 1566, dar in 1580, impreuna cu restul Portugaliei, a intrat sub stapanire spaniola.

In anul 1910 Regatul Portugaliei a facut neobisnuita alegere de a deveni republica. Cu toate astea schimbarea statutului tarii a avut cateva consecinte devastante: o succesiune de 8 presedinti, 44 de guverne si o economie in decadere.

Cu toate astea, armata a raspuns printr-o lovitura de stat si prin instaurarea unei dictaturi care a durat timp de zeci de ani. Antonio de Oliveira Salazar, dictatorul civil ales de catre armata, a fost influentat de catre fascismul populist al lui Benito Mussolini din Italia si a infiintat un partid care a condus Portugalia cu putina toleranta dar cu destula indemanare cat sa tina tara in afara celui de-al doilea razboi mondial, in calitate de tara neutra.

In anii din urma Portugalia a fost guvernata timp de doi ani de o grupare militara de stanga condusa de membrii ai Movimiento das Forcas Armardas, instigatori ai unei revolutii, in timp ce politicienii civili au reaparut si s-au cristalizat in jurul partidelor Socialist si Comunist si in jurul partidului de dreapta Partido Popular Democratico.