Muzica clasica si teatrala
Muzica clasica poate fi impartita in gagaku (muzica orchestrala de curte) si shomyo (cantece budiste). Gagaku a venit din China acum 1500 de ani in urma drept o muzica de ceremonia confucianista de la curtea chineza.

Radacinile antice
Prima dezvoltare semnificativa in istoria muzicii japoneze a avut loc in perioada Heian (794-1192 d.Hr), in timp ce muzica japoneza care era populara printre oamenii de rand a inceput sa-si dezvolte complexitatea.

Instrumente traditionale
Shakuhachi: este un flaut traditional japonez fara note facut din bambus. Istoria instrumentului Shakuhachi este amestecata in mituri si folclor despre razboinicii samurai care au devenit calugari budisti.

Muzica traditionala – Min’yo
Termenul pentru muzica regionala si cantece traditionale este min’yo. Fermierii care isi plantau lanurile de orez, pescarii care trag navodurile si cantecele de leagan, acestea sunt temele intalnite. Cantecele traditionale moderne se refera deseori la meditatii nostalgice spre aceste moduri de viata din trecut.

Dezvoltarea stilurilor moderne
Pe masura ce Japonia a inceput procesul modernizarii sub reformarea Meiji din 1868, exista deja o mare varietate de muzica traditionala – clasica, folk si urbana – disponibila pentru dezvoltare si inglobarea in stiluri noi. O alta influenta a venit in acest amestec la jumatatea secolului al XIX-lea, odata cu sosirea formatiilor militare occidentale.

Pop-ul de dupa razboi
Dupa foametea si devastarea care a urmat sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial, oamenii au cautat mangaiere in cantece precum influenta piesa de succes din 1945 Ringo No Uta (Cantecul Marului), cantat de Namiki Michiko si Kirishima Noburo.

Enka – muzica japoneza soul
Enka a fost muzica populara japoneza de dinainte si dupa cel de-al doilea razboi mondial. In prezent, enka este majoritar populara in cadrul generatiilor mai in varsta. Multe melodii enka vorbesc despre subiecte cum ar fi dragostea nefericita si nostalgia. Cantaretii de enka, in special femeile, de obicei interpreteaza purtand un kimono.

Rock-ul japonez
Rock-ul psihedelic a fost inventat in anii 1960 de catre personalitati americane si britanice din curentul „counterculture”. Atunci cand a ajuns in Japonia, rock-ul psihedelic a capatat o aroma diferita. Cunoscut inainte pentru consumul de droguri al interpretilor ce avea impact asupra lor.

Explozia „roots” (radacini)
La sfarsitul anilor 1980, trupe „roots” precum Shang Shang Typhoon si The Boom au devenit populare. Trupele „roots” din Okinawa precum Nenes si Kina erau de asemenea comerciale si cu succes la critici. Aceasta a dus la un al doilea val de muzica din Okinawa, condus de succesul imediat al trupei Rinkeband.