Atunci cand cel de-al doilea razboi mondial s-a terminat, Japonia era in ruine. Toate orasele mari (cu exceptia orasului Kyoto), industria si retelele de transport era grav avariate. O lipsa extreme de provizii si mancare a continuat timp de mai multi ani.

Invazia Japoniei de catre Aliati a inceput in august 1945 si s-a terminat in aprilie 1952. Generalul MacArthur a fost primul sau Comandant Suprem. Intreaga operatiune a fost purtata in esenta de Statele Unite.

Japonia a pierdut tot teritoriul pe care l-a castigat in 1894. In plus Insulele Kurile au fost invadate de Uniunea Sovietica, iar Insulele Ryukyu, inclusiv Okinawa, au fost interzise de catre Statele Unite. Okinawa a fost recuperata de Japonia in 1972; cu toate astea, conflictul teritorial cu Rusia in privinta Insulelor Kurile nu a fost rezolvat inca.

Ramasitele masinii de razboi japoneze au fost distruse si au avut loc procese pentru crimele de razboi. Peste 500 de ofiteri militari s-au sinucis dupa ce Japonia s-a predat, si multe alte sute au fost executati pentru comiterea crimelor de razboi. Imparatul Showa nu a fost declarat criminal de razboi.

O noua constitutie a fost proclamata in 1947. Imparatul a pierdut toata puterea politica si militara si a fost facut doar un simplu simbol al statului. A fost infiintat votul universal iar drepturile umane au fost garantate. Japoniei i-a fost de asemenea interzis sa mai poarte vreun razboi vreodata sau sa aiba o armata. In plus, Shinto si statul au fost separate clar.

MacArthur a avut de asemenea intentia de a distruge concentratiile de putere prin dizolvarea zaibatsu si a altor mari companii si prin descentralizarea sistemului educational si a politiei. In reforma agrara, concentratiile de proprietate a pamantului au fost inlaturate.

Mai ales la mijlocul primei jumatati a invaziei, mass media japoneza era supusa unei cenzuri rigide, ce privea orice declaratie anti-americana sau subiecte controversate precum problema raselor.

Cooperarea dintre japonezi si puterile Aliate a decurs destul de bine. Criticile au inceput sa creasca atunci cand Statele Unite au inceput sa lucreze din ce in ce mai mult conform propriilor interese in timpul Razboiului Rece, reintroducand persecutii impotriva comunistilor, aducand mai multe trupe in Japonia si dorind ca Japonia sa devina o forta care sa se poata apara singura, in ciuda articolului anti-razboi din constitutie. Unele aspecte ale ocupatiei, numite „traseul invers”, au fost binevenite de politicienii conservatori japonezi.

Odata cu tratatul de pace care a intrat in vigoare in 1952, ocupatia s-a terminat. Forta de Autoaparare a Japoniei a fost constituita in 1954, insotita de mari demonstratii publice. Marile tulburari publice au provocat de asemenea reinnoirea Tratatului de Securitate Statele Unite – Japonia in 1960.

Dupa Razboiul Coreean, si accelerata de acesta, revenirea economiei japoneze a luat amploare. Cresterea economica a avut ca efect cresterea rapida a standardelor de trait, schimbari in societate si stabilizarea pozitiei conducatoare a Partidului Liberal Democratic (PLD), dar de asemenea si o poluare puternica.

Relatiile Japoniei cu Uniunea Sovietica au revenit la normal in 1956, cele cu China in 1972.

In anul 1973 criza petrolului a tulburat economia japoneza care era in mare masura dependenta de petrol. Reactia a fost trecerea la industrii de tehnologie de varf.