Mingei, fenomenul de arta traditionala japoneza, s-a dezvoltat la finalul anilor 1920 si in anii 1930 in Japonia. Parintele ei fondator este Yanagi Soetsu (1889-1961).

In 1916, Yanagi a facut prima lui calatorie in Coreea fiind curios in privinta obiectelor de artizanat coreene. Aceasta calatorie a dus la infiintarea Muzeului de Obiecte Populare Coreene in 1924, si de instituirea termenului „mingei” de catre Yanagi, olarii Hamada Shoji (1894-1978) si Kawai Kanjiro (1890-1966). In 1926 Miscarea Artei Populare a fost declarata formal de catre Yanagi Soetsu. Yanagi a recuperat oalele simple folosite de negustorii din perioadele Edo si Meiji si care dispareau rapid in Japonia care se urbaniza. In 1936 s-a infiintat Muzeul de Obiecte Populare Japoneze.

Filozofia Mingei
Fundamentul filozofic al Mingei este „arta creata manual de catre oamenii obisnuiti” [minshu-teki kogei]. Yanagi Soetsu a descoperit frumusetea in obiectele obisnuite si utilitare de zic cu zi create de mestesugari anonimi si necunoscuti. Dupa spusele lui Yanagi, obiectele utilitare facute de oamenii simpli sunt „dincolo de frumusete si uratenie”. Mai jos sunt cateva criterii ale artelor si mestesugurilor mingei:

- Sunt facute de mestesugari anonimi.
- Sunt produse manual in cantitate mare.
- Sunt ieftine.
- Folosite de catre mase.
- Functionale in viata cotidiana.
- Reprezentative pentru regiunile in care au fost produse.

Cartea lui Yanagi „Mestesugarul Necunoscut” a devenit opera sa cea mai influenta dupa prima editie in engleza in 1972. Cartea lui Yanagi examineaza felul in care japonezii vad si apreciaza arta si frumusetea in obiecte de uz zilnic, inclusiv ceramici, obiecte smaltuite, textile si lucrari din lemn.