Budismul a avut un rol important in dezvoltarea artei japoneze intre secolele VI si XVI. Arta si religia budista a ajuns in Japonia din China, odata cu sosirea unei sculpturi budiste din bronza alaturi de sutre. Arta budista a fost incurajata de Printul Taishi din perioada Suiko a secolului al XI-lea si de Imparatul Shomu din perioada Nara a secolului al XVIII-lea. La inceputul perioadei Heian arta si arhitectura budista au influentat puternic artele Shinto, iar picturile budiste au devenit la moda in interiorul clasei superioare. Secta budista Amida a oferit baza pentru multe lucrari de arta, precum Marele Buddha din bronz de la Kamakura, din secolul al XIII-lea.

Multi artisti mari din timpul acestei perioade Kamakura erau calugari budisti, iar arta budista a devenit populara in cadrul maselor prin picturi pe manuscrise, picturi folosite pentru adorare si picturi ale sfintilor, iaduri si alte teme religioase. In cadrul sectei budiste Zen, portretul preotilor a devenit popular. Cu toate astea, Zen a folosit mai putine imagini religioase si pana in secolul al XVI-lea majoritatea picturilor din Japonia erau cu peisaje sau teme seculare (laice).