Cultura samurailor a avut un impact mult mai mare asupra dezvoltarii artelor decorative. Armura militara a fost facuta in cantitati mari in timpul epocii Kamakura si tot atunci s-a dezvoltat arta fabricarii sabiilor, care a devenit un important segment de productie artistica in secolele ce au urmat. Sabia lunga si cea scurta a samuraiului, sabia paznicului (tsuba), teaca, si ornamentele si modelele elaborate sunt considerate toate realizari ale designului metalurgic japonez.

In timp ce productia de sabii din secolele XV si XVI a fost concentrata in provinciile Bizen si Mino (Okinawa din prezent, respectiv Gifu), pana in epoca Edo (1600-1868), Edo si Osaka au devenit centre dominante ale fabricarii de sabii. Fierarii de sabii erau remarcabili prin abilitatile lor de faurire si meticulozitatea finisarilor pe care le aplicau lamelor sabiilor. In timpul anilor pasnici ai epocii Edo, totusi, armaturile sabiilor erau mai degraba decorative decat practice. Decorarea sabiilor in aceasta perioada putea fi atat simpla si abstracta, cat si folosind teme ilustrative din natura, religie si viata de zi cu zi.