Limba greaca (Dhimotiki), o limba des intalnita in Grecia ale carei origini incep acum 3500 ani in urma si o istorie literara neintrerupta care o face una din cele mai vechi ramuri ale familiei de limbi indoeuropene care inca mai exista. Este limba unei din cele mai mari civilizatii din lume si una din cele mai mari literaturi a tuturor timpurilor. Multe cuvinte stiintifice si tehnice moderne din engleza si alte limbi occidentale sunt derivate din greaca si se estimeaza ca 12% din vocabularul englez este de origine greaca.

Greaca explica diverse structuri lingvistice care sunt folosite in romana, albaneza, bulgara si a absorbit multe cuvinte straine (in principal din Europa occidentala si de origine turca). Datorita miscarii filoelenice din secolul XIX din restul Europei, care a empatizat cu mostenirea antica a Greciei moderne, aceste influente ciudate au fost excluse din limba oficiala cu ajutorul Katharevusei, o forma intrucatva artificiala a limbii grecesti din care s-au scos toate cuvintele straine si influentele si a devenit limba oficiala a statului grec. In 1976, totusi, Parlamentul Greciei a votat pentru a face Dhimotiki, dialectul modern al Atenei, limba oficiala, renuntand complet la Katharevusa. Astazi ea este vorbita de aproximativ 17 milioane de oameni din Grecia, Cipru, Albania, Bulgaria, Fosta Republica Yugoslava a Macedoniei, Italia, Turcia, Armenia, Georgia, Ucraina, Moldova, Romania, Egipt si comunitatile emigrante din intreaga lume.

Greaca are o larga diversitate de dialecte cu nivele diferite de raspandire in popor, care se adauga diversitatii oficiale (greaca moderna oficiala), care includ cipriota, pontica, capadociana, griko (greaca calabriana) si tsakoniana (ultimul reprezentant care a supravietuit din greaca dorica). Yevanic, cunoscut si ca Romaniote sau iudeo-greaca, este limba evreilor greci (Romaniotes) si supravietuieste in mici comunitati in Grecia, New York si Israel. In plus fata de greaca, cativa dintre greci sunt bilingvi. Printre limbile pe care le mai vorbesc grecii se numara arvanitica, aromana (numita si vlaha), slava (numita si Dopia), rusa, italiana si turca. In diaspora, majoritatea grecilor vorbesc si limba zonei in care locuiesc.

Engleza si franceza sunt folosite la fel ca si, intr-o masura mai mica, germana. Turismul este una din cele mai mari afaceri din Grecia, asa ca turistii ar trebui sa se inteleaga cu localnicii bazandu-se pe o minima intelegere a acestor limbi. Principala problema atunci cand iti iei o vacanta in Grecia este ca te poti simti complet ignorant. Alfabetul grec difera de alfabetul latin folosit in tarile occidentale si nu toate semnele sunt scrise in ambele. Dar veti gasi mai jos cateva caracteristici folositoare despre pronuntarea fonetica.

Caracteristici ale limbii grecesti
Atat substantivele cat si verbele limbii antice grecesti au fost puternic modificate. Verbele aveau diateza active, reflexive si pasiva; modurile indicativ, subjonctiv, optativ si imperative; numere singural, dual si plural; si multe timpuri. Substantivele aveau trei genuri (masculin, feminin si neutru) si cinci cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ si vocativ). Spre deosebire de latina, greaca avea un cuvant pentru articolul definit. Trei accente sunt folosite in greaca, acut (´), grav (`) si circumflex (^). In greaca antica acestea aratau o schimbare in accent legata de lungimea vocalelor, dar in greaca moderna servesc ca un accent de subliniere. Un symbol cunoscut ca o respiratie puternica peste o vocala initiala reprezenta sunetul “h” in greaca antica, in timp ce simbolul pentru o respiratie usoara peste o vocala initiala arata absenta aspiratiei. Desi inca se mai mentine si astazi, semnele de respiratie nu mai indica pronuntia. In punctuatie, punctul si virgula (;) e pe post de semn de intrebare, iar un punct ridicat e folosit ca punct si virgula sau punct.