Istoria Greciei medievale este strans legata de Imperiul Bizantin care a schimbat crestinismul, limba si civilizatia greaca si legea romana. A fost o forta puternica in bazinul Mediteranei timp de secole, implicandu-se in comert, politica si raspandirea crestinismului. Imperiul a colaborat cu Roma in timpul cruciadelor impotriva musulmanilor. Cu toate astea, in timpul secolului al XIII-lea, cruciatii s-au intors impotriva Imperiului Bizantin si au pradat Constantinopolul. Cu un imperiu slabit, invadatori franci si latini au sosit si au ocupat diverse zone din Grecia. In cursul urmatoarelor secole Imperiul Bizantin a inceput sa recapete putere si sa recastige teritoriile pierdute dar a primit lovitura de gratie in secolul XV cand Imperiul Otoman care se dezvolta dinspre est a cucerit Constantinopolul.

Constantinopolul a fost redenumit Istanbul. Statul otoman a fost o teocratie si sistemul sau politic se baza pe o ierarhie ce avea in varful sau figura sultanului, care avea drepturi absolute, date de divinitate. Otomanii au despartiti comunitatile ne-musulmane in „specii”: armeni, catolici, evrei si ortodocsi. Otomanii le-au oferit acestora o mare autonomie. Conducatorul fiecarei „specii” era liderul religios care era responsabil de supunerea oamenilor sai fata de sultan. Conducatorul ortodocsilor era patriarhul ecumenic de la Constantinopol. Patriarhul avea o mare autoritate si a avut un rol important in progresul societatii ortodoxe grecesti. Statul otoman avea, din anumite motive, o administratie puternic descentralizata. Ei numeau conducatori militari locali, iar mai tarziu imperiul a fost impartit in regiuni care erau conduse de „pasa”. Contactul oficial se limita la strangerea tributului si recrutarea militara. Preotii ortodocsi si arhiepiscopii crestini adunau banii si mentineau ordinea dar pe de alta parte au pastrat vii limba si traditiile grecesti si au permis pastrarea identitatii nationale.

Sistemul otoman le cerea locuitorilor ne-musulmani taxe speciale ca „cizye”, o taxa de persoana si una pentru libertate. Conform istoriei Greciei, in timpul ocupatiei otomane, familiile vorbitoare de limba greaca s-au mutat in mai multe tari: in Romania, Rusia si Imperiul Habsburgic. Au monopolizat comertul dintre Imperiul Otoman si restul lumii. Aceste comunitati din diaspora au avut si un rol important in dezvoltarea identitatii grecesti. Ei au fost influentati de toate curentele moderne, inclusiv de ideologia revolutiei. Multe comunitati din diaspora s-au imbogatit si au ajutat grecii prin infiintarea de scoli si alte institutii publice. Rascoalele minoritatilor pentru independenta au incep sa se inmulteasca la inceputul secolului al XIX-lea.