Primul semn al colonizarii Greciei dateaza de acum 57.000 ani (55.000 i.Hr). In acea perioada nu au fost foarte multi oameni, pana in jurul anului 3000 i.Hr. Istoria greaca este impartita de obicei in Epoca de Piatra, Epoca Bronzului si Epoca Fierului. Uneori aceste perioade sunt divizate la randul lor in epoci mai mici.

Epoca de Piatra
Urmele antice ale asezarilor umane din Grecia dateaza din perioada paleolitica (aproximativ 120.000 – 10.000 i.Hr). In timpul perioadei neolitice care a urmat (aproximativ 7.000 – 3.000 i.Hr), au inflorit multe civilizatii in Grecia. Un numar de asezari neolitice si cimitire au fost descoperite in Thessaly (Sesklo, Dimini), Macedonia, Peloponesc si alte locuri.

Epoca Bronzului
Inceputul Epocii Bronzului (aprox. 3000 – 1100 i.Hr) este marcat de aparitia primelor centre urbane in zona Marii Egee (Poliochni pe insula Limnos). Suburbii dezvoltate se gasesc in Creta, continentul grec, in Ciclade si in nord-estul Egeii, regiuni in care se dezvolta structuri culturale caracteristice. La inceputul celui de-al doilea mileniu i.Hr. societati organizate marete apar pe Creta Minoica, ceea ce conduce la aparitia primelor manuscrise. Palatul din Knossos fiind centrul lor, minoicii au creat o retea de comunicatie cu oameni din estul Mediteranei, au preluat elemente din cultura lor si au avut la randul lor o influenta majora in formarea culturilor din continentul grec si insulele Marii Egee. Pe continentul grecesc, miceenii, profitand de distrugerile provocate pe Creta de eruperea vulcanului Santorini (in jurul anului 1500 i.Hr), s-au dezvoltat si au devenit forta dominanta in zona Egee in timpul ultimelor secole din mileniul al doilea i.Hr. Citadelele miceene din Mycenae, Tiryns, Pylos, Thebes, Gla, Atena si Iolkos au fost centrele unor regate organizate birocratic. Distrugerea pe scara larga a centrelor miceene in jurul anului 1200 i.Hr. a condus la declinul civilizatiei miceene si la migratia majoritatii populatiei pe coastele Asiei Minor si Cipru (prima colonizare greaca).

Epoca Intunecata
Acestei epoci i-a urmat o perioada de razboaie si invazii, cunoscute sub numele de Epoca Intunecata. Epoca Intunecata Greaca (circa 1100-750 i.Hr.) se refera la o perioada din istoria Greciei care incepe cu presupusa invazie dorica si sfarsitul civilizatiei miceene in secolul al XI-lea i.Hr. si aparitia primelor orase-stat in secolul IX i.Hr. si poemele lui Homer si scrierile timpurii in alfabetul grecesc in secolul VIII i.Hr. In aceasta perioada grecii au trait o viata destul de sedentara, ne-urbanizata, agricola. Multe sate au fost abandonate si pare destul de posibil ca multi dintre greci sa se fi intors la o viata nomadica in mici grupuri tribale. Cativa greci au luat drumul marii si au migrat in insulele Egee; dupa istoria greceasca, au format urmati la scurt timp de dorieni. Nu numai ca grecii au abandonat manuscrisele si majoritatea uneltelor, au abandonat si vasta retea comerciala. Pur si simplu au incetat comertul cu Asia Minor, Orientul Mijlociu si Egipt; de fapt, se pare ca au incetat comertul si intre ei. Din fericire, nici una din marile puteri n-a fost interesata de Europa sau de insulele Egee, asa ca dupa ce s-au asezat dorienii a urmat o perioada de pace. Aceasta lunga perioada de respiro le-a oferit grecilor timpul si confortul de-a redezvolta o cultura urbana. In ciuda acestei situatii apasatoare, grecii au inceput sa construiasca orase in ultima parte a Epocii Intunecate. Aceasta cultura abia dezvoltata avea sa produca, la finalul Epocii Intunecate, cea mai mare realizare din punctul de vedere al grecilor: poezia lui Homer. Cele doua mari epopii nu sunt numai ferestre spre trecutul indepartat al miceenilor si prin intunericul Evului Mediu Grec, sunt si un moment definitoriu in cultura greceasca; pentru ca grecii se vor intoarce la aceste poeme de-a lungul istoriei pentru a se defini cultural, politic si istoric.