Cinema-ul in Grecia
In 1897 grecii din Atena au avut ocazia si privilegiul de a vedea primele incercari cinematografice (filme scurte). Proiectarea unui film animat a provocat reactii puternice si noul spectacol al viziunii a devenit un subiect de conversatie obisnuit. 1906 a fost anul nasterii Cinema-ului grecesc, cand fratii John si Miltiades Manakia au inceput sa filmeze in Macedonia, iar realizatorul de film, francezul Leons, a produs primul „buletin de stiri” de la Jocurile midi-Olimpice de la Atena (Jocurile Olimpice neoficiale din 1906). In anii 1910 si 1911 au aparut primele filme scurte de comedie produse de regizorul Spiros Dimitrakopoulos, care a si jucat in majoritatea filmelor. In 1914 a fost infiintata asociatia pentru film Asty si a inceput productia de film de lung metraj. „Golfo”, o poveste de dragoste traditionala renumita, este primul film grecesc de lung metraj. Anii 50 au fost o perioada de crestere a interesului pentru productia de filme autohtone care erau o reflexie a vietii moderne. Noi regizori si actori au aparut si care au fost recunoscuti ca figuri istorice cum ar fi Alekos Sakelarios, Nikos Tsiforos, Ellie Lambeti, Dinos Iliopoulos, Irene Papas etc. Se realizau peste 60 de filme pe an. Majoritatea lor erau melodrame si aventuri cu spioni comerciale.

In 1999, scenaristii de seriale TV Michael Reppas si Thanassis Papathanasiou, in colaborare cu actori cunoscuti, au facut comedia Safe Sex, despre tabu-ul sexului. S-a dovedit a fi unul din cele mai de succes filme din urmatorii ani si a condus la intoarcerea Epocii de Aur in Cinema-ul grecesc. In 2002 scenaristii au reaparut cu To klama vgike apo ton paradeiso (o parodie dupa To xylo vgike apo ton paradeiso), adica o parodiere a vechilor filme Finos, satirizand cliseele lor si elementele care le faceau sa fie distincte. In 2004, un alt film cu buget mare numit Politiki kouzina (A touch of spice), de regizorul Tassos Boulmetis, a fost succesul anului in cinematografele grecesti, unul din putinele filme grecesti care au avut profit de peste 12 milioane de euro. 2005 a fost un an bun pentru filmele grecesti, la Nyfes adunandu-se peste un milion de oameni, si peste 7 milioane de oameni in cinematografe. Si 2006 a fost un an bun pentru filmele grecesti.

Teatrul in Grecia
Teatrul a inceput in Attica, o regiune ionica a Greciei. Isi are originea in ceremoniile orgiastice ale lui Dionysos dar suficient de repede si-a extins interesul la cateva mituri si fapte istorice. Pentru ca drama antica era o institutie a democratiei, marii poeti tragici Eschil, Sofocle, Euripide si comicul Aristofan, au ridical discursul public si critica politica la un rang estetic. Euripide si Menander, specialist in comportament, in timpurile elenilor si mai tarziu sub dominatie romana, au atins un nivel de abstractizare care, cu ajutorul civilizatiei romane, au condus la formarea teatrului occidental, in Renastere si mai tarziu.

In timpul perioadei bizantine oficial teatrul a fost inchis, dar de fapt in subterane si-a continuat cursul si si-a lasat amprenta pe populatia crestin ortodoxa. Dominatia turca a pus o piatra de mormant pe teatru, dar fundatiile teatrului traditional sunt in sfarsit consolidate in Creta si insulele ionice in timpul ocupatiei venetiene, cu piese ca „Erophille” a lui Chortatzis si „Vasilikos” a lui Matesis. Epoca iluminismului si grecii din diaspora au reprezentat epoca de piatra a teatrului dupa eliberarea Greciei. Secolul XIX este influentat de romantism si neoclasicism, exprimat de limba greaca puritana. Stilul popular (demotiki) propune trei stiluri ingenioase si combinate: opereta, drama romantica si varieteul, o parodie a normelor sociale.