Evul Mediu
In primele secole regii merovingieni ai Galiei au cucerit multe triburi germanice, acesti colonisti ai Galiei fiind de asemenea concentrati pe schimbarea religiei. Activitatea misionara a finantat manastirile de la Würzburg, Regensburg, Reichenau si alte locuri. Multi ani mai tarziu, din 772 si pana in 814, regele Carol cel Mare si-a extins imperiul in nordul Italiei si in teritoriile din tot vestul Germaniei, incluzand saxonii si bavarezii. Cand Carol cel Mare a fost confirmat drept imparat al Romei, „Imperiul Sfant Roman” a fost constituit. Anii au trecut si imperiul a fost impartit in cateva regiuni datorita luptelor numeroase care au intervenit intre nepotii lui Carol cel Mare, aceasta diviziune punand bazele inceputului Regatului Franc sub guvernarea Ducelui Henric de Saxonia. Perioada dintre 1096 si 1291 a fost epoca cruciadelor si a fost infiintate ordine cavaleresti religioase: templierii, cavalerii Sfantului Ioan si Ordinul Teutonilor, multe orase, castele, palate episcopale si manastiri fiind construite in aceasta epoca. Dar din 1300 imperiul a inceput sa-si piarda teritoriul pe toate frontierele sale. In secolul al XV-lea regele Maximilian I a incercat sa reformeze imperiul dar a fost frustrat de continua fragmentare teritoriala a imperiului.

Reformarea Germaniei
In secolul al XVI-lea a inceput reformarea Germaniei datorita filozofiei lui Martin Luther si a celor „95 de teze” impotriva abuzului facut de indulgentele bisericii. Luther a tradus Biblia punand bazele germanei moderne. In 1555 epoca tensiunilor religioase parea sa ajunga la un sfarsit prin Pacea de la Augsburg. In secolul XVII-lea Razboiul de Treizeci de Ani a devastat Germania, iar tensiunile religioase au continuat, conflictul extinzandu-se intr-un razboi european, datorita interventiei Regelui Cristian al IV-lea al Danemarcii, Gustavus Adolphus al Suediei, si Cardinalul Richelieu al Frantei, regentul tanarului Ludovic al XIV-lea. Germania a devenit principalul teatru de razboi si scena conflictului final dintre Franta si Habsburgi pentru dominarea Europei. Razboi a avut ca rezultat devastarea unor zone intinse din Germania, pierderea a aproximativ o treime din populatie, si in saracirea generala. In sfarsit, razboiul s-a incheiat prin Pacea de la Westphalia, iar teritoriul german a fost pierdut in favoarea Frantei si Suediei; Olanda a parasit de asemenea Sfantul Imperiu Roman. Aceasta a fost desfiintat formal pe 6 august 1806 cand ultimul imparat „sfant roman” Francisc al II-lea a abdicat, iar Confederatia Rinului a fost infiintata sub protectia lui Napoleon. Mai tarziu, odata cu razboaiele de eliberare, a inceput distrugerea armatei lui Napoleon, iar Germania a fost eliberata de sub dominatia franceza.

Confederatia Germana
Dupa caderea lui Napoleon, monarhii europeni si oamenii de stat s-au intalnit la Viena in 1814 pentru reorganizarea afacerilor europene. Pe teritoriul fostului „Imperiu Sfant Roman de Natiune Germana”, a fost infiintata Confederatia Germana (Deutscher Bund), o uniune libera intre 39 de state (35 de printi domnitori si 4 orase libere) sub conducere austriaca, cu o Dieta Federala (Bundestag) care se intalnea in Frankfurt am Main. In 1867 Confederatia Germana a fost dizolvata. In locul ei a fost infiintata Confederatia Germana Nordica (Norddeutscher Bund), sub conducerea Prusiei. Austria a fost exclusa, si a ramas in afara politicii germane pentru restul secolului al XIX-lea si secolul XX. Confederatia Germana Nordica a fost un grup provizoriu care a existat din 1867 si pana in 1871, intre dizolvarea Confederatiei Germane si infiintarea Imperiului German, condus de Otto von Bismarck, care a fost declarat cancelar. Prin el, Prusia a capatat control asupra celor 22 de state din nordul Germaniei, si prin Zollverein, sudul Germaniei.

Imperiul German
In 1871 a fost infiintat Imperiul German, cu 25 de state, dintre care trei era orase libere Hanseatice, iar cancelarul era Bismarck. A fost numita solutia „Mica Germanie”, de vreme ce Austria nu a fost inclusa. Politicile interne ale lui Bismarck, in calitate de cancelar al Germaniei, au fost caracterizate prin luptele sale impotriva pretinsilor inamici ai statului prusac protestant. O alta prioritate a lui Bismarck a fost sa protejeze puterea in crestere a Germaniei printr-un sistem de aliante si printr-o incercare de a controla crizele pana in momentul cand Germania era pregatita sa le initieze, apoi in 1879 Bismarck a format o Dubla Alianta, intre Germania si Austro-Ungaria, iar apoi Italia s-a alaturat Dublei Aliante pentru a forma o Tripla Alianta impotriva politicii coloniale franceze. In ciuda politicii lui Bismarck, Wilhelm al II-lea, avand varsta de 29 de ani, l-a inlaturat pe Bismarck din pozitia sa de cancelar. In 1898 Tripla Alianta a fost dizolvata din cauza diferendelor dintre Austria si Italia si Germania a devenit din ce in ce mai izolata.

Primul razboi mondial
Politica puterilor imperiale si nevoia hotarata data de interesele nationale au condus in cele din urma la izbucnirea primului razboi mondial in 1914, marcata de asasinarea mostenitorului austriac Franz Ferdinand si a sotiei sale. Germania a luptat de partea Austro-Ungariei, Bulgariei si a Imperiului Otoman impotriva Rusiei, Frantei, Marii Britanii, Italiei, Japoniei si a altor cateva state mai mici. Luptele s-au extins de asemenea catre Orientul Apropiat si coloniile germane. Intrarea Statelor Unite in razboi in 1917 ce a urmat declaratiei germane de razboi nelimitat de submarine a insemnat un punct de cotitura decisiv impotriva Germaniei. In noiembrie Imparatul Wilhelm al II-lea si toti principii germani domnitori au abdicat si social-democratul Philipp Scheidemann a proclamat o republica care a semnat sfarsitul razboiului la Compiegne. Dupa primul razboi mondial Germania a fost obligata sa cedeze multe zone, trupele aliate au ocupat partea stanga a Rinului pentru o perioada de 5-15 ani, iar armata germana a fost limitata la 100.000 de soldati. Mai mult, Germania si aliatii sai au trebuit sa accepte responsabilitatea completa a razboiului, si trebuiau sa plateasca despagubiri financiare pentru toate pierderile si pagubele suferite de Aliati. Termenii umilitori ai pacii au provocat o indignare amara in toata Germania si au slabit puternic noul regim democratic.

Republica de la Weimar
In 1919, prin constitutia de la Weimar, Friedrich Ebert a fost numit primul presedinte german, dar republica Weimar nu a fost acceptata de partidul national socialist al muncitorilor germani si de partidul comunist german. In 1923 au inceput sa apara alte probleme atunci cand Germania nu si-a platit despagubirile financiare, si trupe franceze si belgiene au ocupat zona puternic industriala a Rinului. Guvernul german a incurajat populatia spre o rezistenta pasiva, iar mai tarziu ocupatia a devenit o afacere in pierdere pentru guvernul francez. O consecinta a acestui fapt, multi si-au pierdut toata averea si au devenit inamici inraiti ai Republicii Weimar. Din fericire, in 1928 productia industriala a Germaniei s-a imbunatatit. In acest moment Hitler si-a facut prima sa aparitie cu trupele germane in Munchen si dupa alegerile nationale din 1932, noul presedinte Hindenburg l-a numit cancelar.

Revolutia Nazista
Cu Hitler a inceput comunismul. El a alcatuit de asemenea un guvern majoritar (la limita) si a obtinut putere legislativa completa prin Actul de Imputernicire din 1933, numai social democratii fiind impotriva acestui act. Actul de Imputernicire a pus bazele dictaturii, dizolvarii uniunilor comerciale si toate partidele politice in afara de partidul nazist au fost suprimate. Un stat totalitar centralizat a fost infiintat, care nu se mai baza pe constitutia liberala de la Weimar. In 1938 Hitler a intrat in Austria si a fost aclamat, multi austrieci votand pentru anexarea tarii lor la Germania.

Al doilea razboi mondial
In 1939, dupa sase ani, regimul nazist a pregatit tara pentru al doilea razboi mondial. Conducerea nazista a ocupat tarile prin deportare fortata si genocid, cunoscut in prezent drept Holocaust. In 1945 Germania si partenerii sai (Italia si Japonia) au fost invinse de catre fortele unite ale Uniunii Sovietice, Statelor Unite, Marea Britanie si Canada. Multi oameni au fost omoriti, printre cele sase milioane de evrei si cele cinci milioane de non-evrei, iar majoritatea Europei se afla in ruine. Cel de-al doilea razboi mondial a avut ca rezultat distrugerea infrastructurii politice si economice a Germaniei si a condus direct la impartirea sa, la o pierdere considerabila a teritoriului si o mostenire istorica de vinovatie si rusine. Germania a fost impartita in patru zone de ocupatie militara de catre Aliati; cele trei zone vestice au format Republica Federala a Germaniei (Germania de Vest), in timp ce partea din zona sovietica a devenit Republica Democrata Germana (Germania de Est). Germanii au fost repatriati catre estul Europei (exodul german). In acest proces de expulzare au murit milioane de germani.

Dupa 1945
Dupa razboi populatia germana a trait aproape de pragul de infometare. La inceputul anilor 1950, in cele din urma, Germania de Vest a inceput sa se bucure de o crestere economica sustinuta. Recuperarea a avut loc in mare masura datorita reformei monetare care fusese interzisa anterior, din iunie 1948 si pana in 1949 si partial datorita sprijinului Statelor Unite prin imprumuturile Planului Marshall. Dincolo de granita, Germania de Est a devenit rapid cea mai bogata si cea mai avansata tara din Tratatul de la Varsovia, dar majoritatea cetatenilor sai se uitau spre Vest dupa libertatile politice si prosperitatea economica. In 1970 Germania de Vest, prin Ostpolitik a lui Brandt, a intentionat sa pastreze conceptul de „doua state germane intr-un popor german”. Relatiile s-au imbunatatit, iar in 1973 Germania de Est si Germania de Vest au fost admise in Natiunile Unite. Reunificarea germana a avut loc in 1990 cand autoritatile est-germane au permis deodata cetatenilor din Germania de Est sa intre in Berlinul de Vest si Germania de Vest. Sute de mii de oameni au profitat de aceasta ocazie; noi puncte de trecere au fost deschise de-a lungul Zidului Berlinului si de-a lungul granitei cu Germania de Vest.
Noua Germania, Franta si alte tari europene au format Uniunea Europeana. Dupa toate acestea, Germania a devenit o tara a unei remarcabile diversitati, avand diferente culturale, cu toate ca germanii nu-si vor uita niciodata trecutul intunecat.