Europa a inceput sa fie locuita de homo sapiens cu 200.000 ani inainte de Hristos, dar acestia au murit cu totii acum 30.000 ani, probabil datorita unei epoci de clima rece. In jurul anului 2500 i. Hr., din Europa Centrala au inceput sa vina celtii, care s-au stabilit in Galia. Celtii prelucrau fierul si au stapanit Galia pana in 125 i.Hr, cand Imperiul Roman si-a inceput dominatia asupra sudului Frantei. Grecii si fenicienii au construit asezari de-a lungul Mediteranei, iar una din cele mai remarcabile dintre ele este Marsilia. Iuliu Cezar a cucerit o parte din Galia intre 57-52 i. Hr, si aceasta a ramas sub stapanire romana pana cand francii au invadat Galia in secolul 5 dupa Hristos.

Galia a fost impartita in sapte provincii. Romanilor le era frica de identitatea locala a populatiilor si au inceput sa-i mute in alte locuri, in asa fel incat sa evite o amenintare la adresa Imperiului Roman. De aceea multi celti au fost mutati si inrobiti in afara Galiei. In evolutia culturala din timpul ocupatiei romane au avut loc mai multe schimbari. Una din ele a fost schimbarea limbii galeze in latina vulgara. Asemanarile dintre cele doua limbi au favorizat tranzitia. Galia a fost sub ocupatie romana timp de secole.

In 486, Clovis I, conducatorul francilor Salian, l-a invins pe Syagrius la Soissons si apoi a unit majoritatea galilor din nord si centru sub domnia lui. Crestinatatea in Franta a cunoscut o perioada de inflorire, cand in 496, Clovis a adoptat forma romano-catolica a crestinismului. Intr-o oarecare masura domnia lui Clovis a adus stabilitate si unitate Frantei, dar din alte puncte de vedere a contribuit la fragmentarea ei, deoarece Clovis a divizat teritoriul pentru a-l oferi ca recompense si cadouri.

Charles Martel a fost primul conducator din dinastia Carolingiana si datorita lui regatul Frantei s-a extins, blocand totodata invazia musulmanilor. Carol cel Mare a fost nu numai un strateg militar abil, dar si un mare sustinator al educatiei si artelor. In timpul sau, a avut loc o renastere Carolingiana, dar la scurt timp dupa moartea lui, imparatia a fost divizata. Hugh Capet a fost ales urmas la tronul Frantei, si in acest fel s-a incheiat dinastia Carolingiana si a inceput cea a Capetienilor. In 1066, William, duce de Normandia, a invadat Anglia si a fost incoronat ca Rege al Angliei in ziua Craciunului, 1066. Eleanor din Aquitania, care fusese casatorita cu regele Ludovic al VII-lea al Frantei, s-a maritat cu Henric al II-lea al Angliei, rezultatul fiind trecerea sub stapanire engleza a majoritatii vestului Frantei. Dupa moartea ultimului rege Capetian, Charles al IV-lea, Eduard al III-lea al Angliei a pretins dreptul la Tronul Frantei si in acest fel a inceput Razboiul de 100 ani, in 1337. Cu ajutorul unei fiice de taran francez, Ioana d’Arc, Carol al VIII-lea a iesit victorios in acest razboi si i-a alungat pe englezi pana la Calais.

Franta a devenit un stat centralizat cu o monarhie absolutista, continuand traditia Drepturilor Divine ale Regilor, cu sprijinul explicit al Bisericii seculare. Lungile Razboaie Italiene (1494-1559) au marcat inceputul Frantei moderne timpurii. Odata ce Francis I a fost capturat la Pavia, monarhia franceza a trebuit sa caute aliati si i-a gasit in Imperiul Otoman. Amiralul otoman Barbarossa a ocupat Nisa pe 5 august 1543, si a cedat-o apoi lui Francis I. In timpul secolului al XVI-lea, Habsburgii spanioli si austrieci erau puterea dominanta in Europa, controland si alte ducate si regate de-a lungul Europei. In ciuda acestor lucruri, franceza a devenit limba preferata a aristocratiei europene.