Egiptul este o republica a carei religie de stat este islamismul. Aproximativ 90% dintre egipteni sunt musulmani suniti, iar cativa dintre ei apartin de ordinele Sufi autohtone, iar un numar mic din ei sunt Shi’a. Majoritatea populatiei este crestina, iar un alt procent apartine Bisericii Ortodoxe Coptice. Exista indoieli in ceea ce priveste numarul adeptilor religiei coptice, dar World Factbook 2006 estimeaza ca acestia reprezinta in jur de 7.6 milioane sau 10% din populatia Egiptului. Crestinii sunt dispersati din punct de vedere geografic pe tot teritoriul tarii, cu toate ca procentul crestinilor tinde sa fie mai mare in Egiptul Superior (sudic) si in unele zone din Alexandria si Cairo.

Inainte de invazia lui Napoleon, aproape toate problemele legate de educatie, sanatate publica, siguranta sociala si juridica, erau controlate de functionarii religiosi.

Dominatia otomana a reintarit rolurile publice si politice ale “ulama” (carturari religiosi), pentru ca islamismul era religia de stat si pentru ca diviziunea politica din tara era bazata pe diviziunea religioasa. In timpul secolelor XIX si XX, guverne succesive au facut eforturi uriase pentru a limita rolul “ulama” in viata publica si de a aduce institutiile religioase sub controlul statului. Transformarea seculara a vietii publice in Egipt a depins de dezvoltarea unei birocratii civile care avea sa preia multe din responsabilitatile “ulama” prezenti in tara.

La finalul revolutiei din 1952 guvernul si-a asumat responsabilitatea de a numi functionari oficiali in moschee si scolile religioase. Guvernul a mandatat reforma Universitatii Azhar incepand cu anul 1961. Aceste reforme au permis sefilor de departament sa fie scosi in afara functiilor “ulama”-lor traditionali, educati in ortodoxie.