Este un sistem filozofic si etic antic ce isi are originea in China, care a devenit temelia culturii sale, creata de marele filozof chinez Kong Zi in secolul VI i.Hr.

Confucianismul se bazeaza pe invataturile lui Confucius (numele latinizat al lui Kong Zi, 551-479 i.Hr), cel mai vechi filozof, moralist, om de stat si educator al Chinei, ale carui scrieri au fost adunate sub numele de Analect.

Acesta a stabilit o serie de valori morale, politice si sociale, bazate mai ales pe moralitatea umana si faptele bune, intr-un timp dominat de feudalism si mici regate (Perioada Statelor Militante), iar cand oamenii erau in permanent razboi, feudalism si dezechilibru social.

In timpul vietii sale a fost ignorat de oamenii de la putere. Cu toate astea, la putin timp dupa moartea sa, Confucius a devenit cel mai important filozof din China, Coreea, Taiwan, Singapore, Vietnam si alte locuri din Asia de Est.

Conform confucianismului, o pregatire potrivita in academia clasica si o aderenta stricta la regulile de proprietate, inclusiv venerarea stramosilor, este fundamentala pentru a crea un om superior, care putea obtine un nivel moral mai ridicat care, la randul sau, va asigura o ordine sociala de drept si permanenta.

In privinta politicii, confucianismul cere cel mai sofisticat simt moral din partea conducatorului. Un bun conducator este acel care practica caile vrednice ale stramosilor si este exemplar in ceea ce priveste cele cinci virtuti: binevointa, dreptatea, proprietatea, intelepciunea si increderea. Daca toti conducatorii ar face la fel, societatea ar fi natural in armonie, iar forta – ultima sanctiune care se aplica – ar fi inutila.

Confucianismul nu postuleaza o zeitate mai mare sau un Dumnezeu. Omul este capabil sa ajunga la perfectiune de unul singur, daca are parte de un lider superior ale carui virtuti se reflecta in faptele supusilor sai. Cinci relatii ierarhice sunt necesare pentru o societate bine organizata, care arata o structura rigida a datoriei si a obedientei fata de autoritate: conducator si condus, tata si fiu, frate mai mare si frate mai mic, sot si sotie, si prieten si prieten (singura relatie de egalitate).

In timpul secolului al II-lea i.Hr. dinastia Han a stabilit confucianismul ca sistem oficial de guvernare. Aceasta decizie a continuat timp de doua mii de ani – pana in 1912 – cand confucianismul a fost respins de catre Republica Chineza si de ulterioara Republica Populara Chineza, pentru ca acesta promova birocratia, coruptia si exploatarea de catre mosieri care conduceau bazandu-se pe sistemul confucianist.

Inca din 2004, confucianismul isi reocupa pozitia sa de drept in China, pentru ca acum este sustinut de guvern. Statul chinez creeaza institutii pentru educatia confucianista in tara si in alte parti ale lumii, iar numarul lor in prezent este de peste 400.

Datorita accentului pus pe unitatea sociala, confucianismul a ajutat la pastrarea Chinei departe de intoleranta si fanatism religios. In prezent multe tari din estul Asiei promoveaza „valorile asiatice” bazandu-se pe invataturile lui Confucius. Tineti cont ca Confucius a fost intotdeauna onorat doar ca un extraordinar invatator si intelept, niciodata ca zeu.