Este o religie, o serie de invataturi si un mod de viata care a fost introdus din India in secolul I, cu toate ca nu a devenit popular pana la inceputul secolului IV.

Budismul se bazeaza pe invataturile lui Siddharta Gautama, cunoscut ca Buddha („Cel Iluminat”), un print indian care a trait in secolul VI i.Hr. El a construit manastiri si a pregatit multi discipoli carora le-a transmis credintele sale care incearca sa recunoasca originea durerii umane si de-a oferi diverse metode care afirma ca pot sfarsi sau alina suferinta.

Budismul, numit de asemenea Buddha Dharma, a introdus termenul de Nirvana cu cateva secole dupa moartea lui Buddha. Aceasta este o stare distincta de impacare cand sufletul pare sa reinvie cand karmele („fortele”) sunt separate de intentiile spirituale. Budismul considera de asemenea la baza sa unele adevaruri (existenta suferintei, cauzele suferintei, dorinta de a crea suferinta si eliminarea suferintei) si cai (comportament etic, intelepciune si dezvoltare mentala).

Budismul s-a extins repede in India, sud-estul Asiei si China, dar a suferit cateva transformari care au dat nastere mai multor secte. Diferentele constau in interpretarile diferite a lucrurilor pe care incerca Buddha sa le spuna si cum anume sa se execute ideile sale. Mai tarziu toate sectele si-au aduna credintele in trei diviziuni majore budiste:

- Mahayana: Se practica in China, Coreea si Japonia. Aceasta diviziune a inflorit in timpul dinastiei Tang din secolul al IX-lea, cand cercurile budiste au fost cele mai influente in China. Religia a devenit foarte indragita printre chinezi, admirata de oamenii simpli si sustinuta de imparati. In aceasta perioada existau peste trei sute de mii de calugari budisti in tara care au creat cele mai impresionante opere de arta chinezesti printre care se numara altarele din pestera de la Luoyang, Datong si Dunhuang. Aceasta apreciere religioasa continua si acum, budismul este inca principala religie din China, in ciuda faptului ca in timpul secolului XX guvernul comunist a interzis budismul iar in timpul Revolutiei Culturale care a urmat numeroase temple si manastiri au fost distruse. Persecutiile au durat pana in anii 1980. Curentul principala al budismului Mahayana pastreaza relatii armonioase cu Bodhisattva („Iluminatii”) mai degraba decat sa ajunga la Nirvana, pentru ca perfectiunea in cazul individului nu este posibila de obicei.

- Tantrayana: Se practica in Tibet (Lamaism), Mongolia, Nepal, Bhutan, Manciuria si Mongolia Centrala. Este cea mai mistica forma de budism. In China au exista restrictii permanente fata de budismul tibetan datorita controverselor ce priveau ierarhia, autonomia si problema succesiunii lui Dalai Lama. Tenzin Gyatso, cel de-al 14-lea si actualul Dalai Lama, este considerat liderul spiritual si conducatorul Tibetului de catre oamenii sai; dar el este in exil iar guvernul chinez incearca sa aleaga propriul sau Dalai Lama al 15-lea. Mai mult, China a interzis reincarnarea in Tibet a lui Buddha fara aprobare din partea statului, astfel limitand autoritatea Gyatso si a noilor calugari budisti tibetani.

- Theravada: A devenit predominanta in sud-estul Chinei si in tarile vecine.

Budismul Hinayana este o diviziune speciala care se practica in Birmania, Thailanda si in unele grupuri etnice minoritare din sud-vestul Chinei.

O alta secta inresanta a budismului este Chan sau Zen, care este o combinatie cu taoismul. Doctrina sa ofera o cale mai putin severa catre iluminare. Pentru un budist Chan nu este necesar sa devina calugar sau pustnic pentru a ajunge la Nirvana – in schimb acest stadiu final al existentei poate fi atins printr-o viata in armonie, si in contemplare, cu Calea.