Religia Populara Chineza
Religia populara a Chinei aduna la un loc numeroase credinte populare care se bazeaza in principiu pe mitologia chineza si adorarea stramosilor. Este practicata de mii de ani de catre oamenii simpli care venerau zeitati, xian, eroi traditionali, semizei, spirite sau fiinte supranaturale (mai ales dragonul). Zeitatile difera in functie de asezarea geografica iar oamenii cred ca ele stapanesc natura si protejeaza umanitatea.

Sistemul religios este independent de aderenta la alte religii. Este deseori combinat cu ceremoniile confucianiste, budism (venerarea Mamei Conducatoare, o zeitate feminina) sau taoismul (alchimisti care cauta solutia nemuririi).

Religia populara pastreaza de asemenea unele credinte stramosesti (din neolitic) cum ar fi venerarea pamantului, a cerului, a soarelui, lunii, stelelor principale si a animalelor sacre. Religia populara chineza nu a fost niciodata organizata ca un cult. Nu exista nici o institutie, preoti sau ceremonii formale. Cu toate astea, exista cateva temple populare cunoscute drept case amuleta in Hong Kong, Macau si Taiwan. Revolutia Culturala a distrus majoritatea acestor case si in prezent religia traditionala este practicata doar in privat la altare facute in casa.

Unii din cei mai importanti zei populari sunt: Guan Yu (un semn al increderii si loialitatii), Mazu (zeita patroana a corabierilor), Sun Wukong (regele maimuta) si Zhusheng Niangniang (Zeita Ursitoare).

Islamismul
A fost adus in China pe la jumătatea secolului al VII-lea de convoiele musulmane care au fost admise imediat de catre curtea Tang si prima moschee (Memorial al Profetului) a fost contruita in Guangzhou.

Numerosi musulmani chinezi sunt descendenti din negustorii persani sau central-asiatici care importau si exportau produse din China intre secolele VII si XIII (perioada dinastiilor Song).

Influenta Islamului in tara a scazut treptat in timpul dinastiei Yuan si in timpul dinastiei Ming. Cu toate astea in dinastia Qing care a urmat, Nanjing a devenit un centru important pentru studiile islamice.

Islamismul, la fel ca si alte religii din China, a suferit persecutii in timpul secolului XX. In prezent exista aproape 20 de milioane de musulmani in tara, impartiti in 10 grupuri etnice. Cele mai mari comunitati de musulmani se afla in provincia Xinjiang, Ningxia si pe coasta de sud-est si in aproape toate orasele care se afla de-a lungul traditionalului Drum al Matasii. Moscheele antice sunt inca functionale in unele orase din China printre care se numara Xi’an, Hohhot, Guangzhou, Quanzhou, Hangzhou si Beijing.

Crestinismul
Prima intrare a religiei crestine in China dateaza din secolul al VII-lea, cand crestinii nestorieni au ajuns in tara; cu toate astea, la cateva decade dupa, crestinismul a fost interzis de catre dinastia Tang.

Intre secolele XIV si XVII misionarii franciscani au fost trimisi de catre Vatican si au avut oarecare succes, mai ales in timpul dinastiei Qing. Ortodoxia ruseasca a sosit in China pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, iar cea protestanta a sosit la inceputul secolului al XIX-lea.

In secolul trecut crestinismul in toate formele sale a avut o influenta importanta in societatea chineza – in ciuda numarului mic de adepti; scolile infiintate si spitelele au inspirat un nou mod de gandire si au creat chiar conflicte ideologice. Cel mai eminent crestin chinez poate fi considerat chiar Dr. Sun Yat-sen.

In prezent se afla aproape 4 milioane de catolici si cel putin 10 milioane de protestanti in tara. Venerarea catolicilor crestini se face prin Asociatia Chineza Catolica Patriotica, mai degraba decat prin Biserica Romano-Catolica, pentru ca guvernul chinez nu permit aderenta la autoritatea straina a Papei.

Alte religii care au o prezenta minora in China sunt:
- hinduismul, in sud-est.
- iudaismul, mai ales in Shanghai si Hong Kong.
- religiile autohtone cum ar fi Bon si Dongbaism, aflate in locurile geografice corespunzatoare.