Religia chineza nu este caracterizata de un sistem organizat si integrat de ritualuri si credinte. Dimpotriva, a fost caracterizat ca pluralist inca de la inceputul civilizatiei chineze acum trei milenii in urma. Termenul „Religia din China” este folosit pentru a descrie relatiile complexe dintre diversele traditii religioase si filozofice din tara.

Religia chineza este compusa in principiu din trei mari traditii: budismul, taoismul si confucianismul, cu toate ca acesta din urma este mai degraba o scoala de filozofie decat o religie. Multi carturari includ o a patra traditie importanta, religia populara chineza. Perspectiva religioasa a majoritatii populatiei chineze este un amestec de credinte si practici ale acestor patru traditii. Practicarea unei singure religii si excluderea celorlalte nu este ceva obisnuit, chiar daca acestea contin deseori elemente contradictorii.

Numarul de oameni care sunt adepti ai budismului este de peste 1 miliard (80%) iar in cazul taoismului este de 400 de milioane (30%). Observati ca multi chinezi se considera atat budisti cat si taoisti.

Alte religii au fost intotdeauna prezente in China in numar mic de-a lungul secolelor, cum ar fi crestinismul cu aproape 50 de milioane de adepti (4%), musulmanii cu 20 de milioane (1.5%), hinduisti, Dongbaism si Bon. Exista de asemenea alte religii moderne care atrag din ce in ce mai multi adepti din tara, cum ar fi Xiantianism-ul si Falun Gong-ul.

Unele din religiile chineze au aparut in propria lor tara (taoismul, confucianismul), dar celelalte au fost importate din alte parti ale lumii (budismul din India, crestinismul din Occident). In general, chinezii pot asimila repede religiile care nu le ataca credinţele lor de baza, dar nu e acelasi lucru daca acestea sunt impuse, asa cum a fost cazul in timpul invaziilor mongole si manciuriene. Eforturile lor religioase le-au dat mai multa incredere chinezilor bazata pe superioritatea credintelor lor.

In ciuda numarului mare de adepti ai religiilor chineze si a faptului ca mare parte din oameni spune ca crede ca in zei, destin, soarta, noroc si viata de apoi, populatia chineza nu are inclinatii religioase puternice. Tendinta asta a fost puternic incurajata din momentul in care Partidul Comunist a preluat puterea in 1949. Guvernul a descurajat orice practica religioasa timp de decade, iar in timpul Revolutiei Culturale numeroase persecutii religioase au avut loc, sute de biserici si temple fiind distruse.

Cu toate astea, multi chinezi au continuat sa-si practice credintele lor religioase, chiar daca au facut-o pe propriul lor risc. Perioada de liberalizare care a urmat a permis ca religia sa nu mai fie proscrisa iar in 1982 constitutia a fost modificata pentru a permite libertatea religiilor, dar guvernul chinez continua sa fie „ateu” pana in prezent si multe temple sunt considerate pur si simplu „relicve culturale”.

Confucianismul
Este un sistem filozofic si etic antic ce isi are originea in China, care a devenit temelia culturii sale, creata de marele filozof chinez Kong Zi…

Taoismul
Este o religie autohtona chineza care are de asemenea aspecte filozofice create aproximativ in secolul VI i.Hr. de catre Lao Zi care a lasat in urma un text mitic cunoscut ca Tao Te Ching…

Budismul
Este o religie, o serie de invataturi si un mod de viata care a fost introdus din India in secolul I, cu toate ca nu a devenit popular pana la inceputul secolului IV…

Alte religii
Religia populara a Chinei aduna la un loc numeroase credinte populare care se bazeaza in principiu pe mitologia chineza si adorarea stramosilor. Este practicata…