Contextul actual al Chinei nu permite o politica de conservare eficienta chiar daca s-au facut unele progrese in decadele recente.

In 1956 guvernul chinez a creat prima zona protejata, Rezervatia Naturala Muntele Dinghu din provincia Guangdong. De atunci s-au infiintat numeroase alte rezervatii (in prezent sunt peste doua mii) ce acopera aproximativ o optime din teritoriu.

Rezervatia Naturala Sanjiangyuan, infiintata in 2000 in zona centrala a Platoului Qinghai-Tibet, are cea mai mare concentratie de biodiversitate din tara si acopera o suprafata de 3160.000 kilometri patrati, la o altitudine de peste 3000 metri.

Institutiile guvernamentale care au responsabilitatea de-a a proteja mediul sunt in primul rand: Ministerul Padurilor, Ministerul Agriculturii, Agentia Nationala de Protectie a Mediului si Administratia Oceanica de Stat. Multe organizatii internationale au colaborat cu aceste agentii inca 1980, cand atat Fondul International pentru Natura si Ministerul Padurilor au inceput un plan de conservare a ursilor panda uriasi.

Alte organizatii externe cum ar fi Fondul International pentru Bunastarea Animalelor, Societatea de Conservare a Vietii Salbatice, Fundatia Internationala a Cocorului, Mlastinile Internationale, Fondul Global pentru Mediu si Fundatia Ford, au dezvoltat programe de conservare semnificative. China are 28 de rezervatii ale biosferei inscrise intr-o retea internationala a UNESCO. Comitetul chinez MAB si-a propus sa mareasca numarul acestora la 100 de rezervatii recunoscute international. Diverse agentii de finantare din lumea intreaga ofera sprijin tehnic si financiar pentru conservare in China, cum ar fi Banca Mondiala, Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite si numerosi donori bilaterali.

Asa cum un mare segment din populatia chineza provoaca distrugerea mediului, un alt sector important de cetateni si-au asumat responsabilitatea de-al proteja. Acestia au initiat campania nationala de a salva maimuta cu nasul carn din Yunnan, cea mai veche din aceasta specie in China, si in prezent se lupta pentru a salva si alte specii si zone naturale. Puterea conservatorilor din China, care lucreaza ca „organizatii non-guvernamentale” are rezultate importante dar conservarea este un proces pe scara larga ce necesita permanenta cooperare intre oamenii implicati si guvernul lor pentru a garanta conservarea speciilor salbatice.