Jumatate din teritoriul Chinei este ocupat de campii si deserturi. Exista campii productive in nordul si vestul Chinei in Mongolia Centrala, Regiunea Autonoma Ningxia, parti din Qinghai si Tibet. In aceste intinse regiuni, viata salbatica include trei specii pe cale de disparitie: calul Przewalski, magarul salbatic asiatic si camila Bactrian (stramosul camilelor moderne).

Mai mult, exista alte specii (cum ar fi de exemplu gazela tibetana) care este amenintata de migrarea in Tibet (a oamenilor), de industria miniera si vanatoarea ilegala.

Dar marea problema este uriasa secare a capacitatilor naturale de a dezvolta recolta noua si riscul de desertificare provocat de milioanele de oi si vaci, mai ales in campiile din Mongolia Centrala. Animalele domestice si omul au intrat intr-o competitie directa cu speciile naturale. In ciuda intentiilor guvernului, capcanele pentru animale salbatice, arderea copacilor si cresterea zonelor de pasunat distrug in permanenta flora si fauna naturala.

In nord-estul Chinei se afla cateva deserturi ce acopera aceste zone izolate, inclusiv uriasul desert Gobi. In apropierea deserturilor se afla stepe aride cu unele specii distincte.