Creatorul mitologic al muzicii este Ling Lun, care s-a inspirat din sunetul pasarilor si a facut o teava de bambus. Dar muzica traditionala chineza dateaza de acum aproape 8000 de ani si s-a bazat pe descoperirea flautului din os creat in timpul epocii neolitice. Cea mai veche muzica scris este „Orhideea Solitara”, atribuita lui Confucius.

In timpul dinastiilor timpurii Xia, Shang si Zhou, muzica era rezervata numai familiilor regale si demnitarilor oficiali. Se baza in principiu pe clopote.

Mai tarziu, in timpul dinastiei Tang, dansatul si cantatul a devenit foarte popular, transmitandu-se de la curte catre oamenii simpli. O alta influenta importanta in muzica chineza a fost includerea religiilor straine cum ar fi budismul si islamismul. Melodiile exotice si spirituale au fost introduse in obiceiurile chinezesti si au fost acceptate cu placere de catre chinezi.

In timpul dinastiei Song, opera inovativa – incluzand traditionalele Zaju si Nanxi – era interpretata in teatre, sali de ceai si de spectacol. Noi scriitori si artisti au creat un nou tip de literatura care seamana cu versurile, numita „Ci”. In timpul dinastiei Yuan, Qu, un alt tip de literatura bazata pe melodii, a devenit un stil popular. In timpul acestei perioade au fost create de asemenea instrumente muzicale incluzand pipa, flautul si cetera.

Dupa aceste perioade, in timpul dinastiilor Ming si Qing, arta operei traditionale s-a dezvoltat rapid si s-a diversificat in multe regiuni. Cand aceste stiluri unice de opera au fost interpretate in capitala Beijing, artistii au unit esenta stilurilor regionale si au creat opera Beijing, unul din cele trei puncte forte ale culturii chineze, printre medicina si pictura chineza, care inca continua sa fie apreciata si in prezentul modern.

In plus fata de aceste tipuri de muzica, taranii chinezi au compus cantece populare timp de secole, dezvoltandu-si separat esenta lor locala. Cantecele populare descriu de obicei munca si viata zilnica a oamenilor, acum ar fi pescuitul, cultivatul si pastoritul si sunt foarte la moda in zonele rurale (inclusiv in prezent), in ciuda restrictiilor suferite din partea comunismului.