Dupa moartea lui Mao in 1976 a inceput o lupta pentru putere intre conducatorii PCC, moderati si radicali. Premierul Zhou a murit in acelasi an in ianuarie iar Deng Xiaoping a fost inlaturat din orice pozitie politica. Hua Guofeng a devenit premier si secretar de partid, dar mandatul sau a durat doar un an dupa care partidul l-a inlocuit cu reformatorul moderat Deng Xiaoping.

El a trebuit sa se ocupe de multe conflicte ale partizanilor, dar pana in 1978 Deng detinea puternic controlul asupra guvernului. Deng s-a concentrat pe reducerea saraciei prin cresterea economiei si politica „usilor deschise”. A promovat o mare modernizare a agriculturii, tehnologiei, industriei si apararii.

Deng a stabilit gospodarii care au inlocuit economia colectiva si restrictiile guvernamentale, permitandu-le taranilor sa vanda surplusul pe o piata libera. A inceput o masiva modernizare industriala cu o productie decentralizata. Fabricile au putut sa colaboreze intre ele, in loc de colaborarea cu statul si le-a fost permis sa achizitioneze tehnologie straina. Zonele Speciale Economice au fost create pentru a dezvolta comertul cu Occidentul.

Toate aceste decizii au imbunatatit rapid productia nationala, mai ales in provinciile de coasta, unde oportunitatile de afaceri erau cele mai mari. Politica lui Deng a dus la o explozie economica care a marit considerabil salariul chinezilor in cativa ani. Cu toate astea, schimbarile economice au creat noi diviziuni sociale, intre oras si sat, coasta si interior, oameni bogati si saraci.

Costurile de trai in crestere, mecanizarea agriculturii si lipsa serviciilor elementare in tara au provocat o uriasa migratie a clasei muncitoare in orase, unde majoritatea oamenilor au ramas someri sau s-au angajat cu ziua ca muncitori. O parte din chinezi, mai ales maoistii, au considerat ca pretul modernizarii a devenit prea mare – coruptia, infractiunile si somajul au crescut radical.

Cea mai mare problema a Chinei a fost uriasa populatie, de peste 1.2 miliarde de oameni, la limita resurselor. In 1979 a inceput politica „un singur copil” pentru a rezolva nevoia controlarii cresterii populatiei. Guvernul a promovat familiile cu un singur copil prin subventii financiare si ordonante birocratice si a pedepsit aspru familiile care nu se supuneau legii.

Toleranta mai mare a guvernului a condus la o schimbare in comportamentul oamenilor: noi romancieri, poeti, reporteri, filozofi si realizatori de film au aparut in anii 1970. In anii 1980, televiziunea a fost disponibila pe scara larga cu mai putine restrictii in ceea ce privea continutul sau, iar rezultatul a fost ca multi tineri au adoptat aspecte ale culturii occidentale, in special muzica, coafura si accentul pus pe individualitate, in ciuda campaniilor periodice ale conservatorilor PCC.

Dar guvernul comunist a continuat sa aiba un control aspru asupra criticii politice, in ciuda relativei sale deschideri in ceea ce priveste cultura si economia. Cateva proteste au avut loc in mai multe orase intre anii 1970 si 1980. Cele mai numeroase proteste au avut loc in Piata Tian’anmne in Beijing in aprilie 1989. Studentii au inceput o serie de proteste impotriva coruptiei generale, inflatiei in crestere, salariilor mici si lipsa libertatii. Aproape un milion de oameni s-au alaturat studentilor, cand in dimineata zilei de 4 iunie, trupe inarmate au omorat sute de civili neinarmati in centrul Beijing-ului.

Cele mai grave abuzuri asupra drepturilor omului au avut loc in Tibet, unde ideile separatiste au fost aspru suprimate si cultura tibetana a avut de suferit in urma distrugerilor provocate de migratia chineza; iar in gulag-urile chineze 14 milioane de prizonieri au fost tinuti in conditii punitive si folositi ca muncitori sclavi.

In timpul anilor 1990 China a devenit singura putere din lume cu un guvern comunist. Jiang a devenit presedinte in 1993 si a continuat liberalizarea economica initiata de catre Deng. Cand a murit Jiang in 1997 Hong Kong a fost inapoiat Chinei de catre Marea Britanie si doi ani mai tarziu, Macao a fost inapoiat Chinei de catre Portugalia. In 1999 China a semnat acorduri de comert cu Statele Unite si in urmatorii ani China a aranjat acorduri bilaterale asemanatoare cu alte tari.

In martie 2003, actual secretar al Chinei, Hu Jintao, a fost ales presedinte in locul lui Jiang. Jintao a continuat politica lui Deng si in prezent sectorul privat reprezinta o treime din companiile finantate din interiorul tarii sau din strainatate, si care reprezinta peste o jumătate din exporturile tarii. In 2004 Congresul Chinei a aprobat prima protectie legala a proprietatii private impreuna cu alte legi importante si reorganizarea bancii centrale. China a inceput de asemenea un ambitios program spatial cu reusite semnificative.

Daca statul nu reuseste sa controleze eficient inflatia in crestere, coruptia, regionalismul coastei estice bogate, nemultumirile rurale si cererile oamenilor pentru bunastare si liberatati democratice, guvernul va fi foarte vulnerabil. Poate ca suntem martorii ultimilor ani ai unei dictaturi decadente care este pe punctul de a se prabusi datorita presiunilor interne – asa cum au facut-o multe dinastii chineze in trecut – sau poate este inceputul unui natiuni prospere, a carei destin este de a deveni cea mai puternica tara din lume.