Liu Bang, un functionar inferior Qin, care a mobilizat fortele armate impotriva regimului Qin, s-a autoproclamat imparat al Han-ilor in 206 i.Hr.

Dinastia Han a condus timp de 400 de ani (206 i.Hr. – 220 d.Hr) si a fost primul mare imperiu din lume. Han s-a dezvoltat ca o cultura infloritoare cu o mare dorinta de a intinde granitele si de a le deschide comertului, oamenilor si noilor idei. In acest fel s-a definit identitatea nationala, pana intr-o asemenea masura incat majoritatea chinezilor inca se vad pe ei insisi ca „chinezi Han”, dupa numele acestei dinastii. A fost prima dinastie care a urmat filozofia confucianismului, care a devenit suportul ideologic al tuturor regimurilor pana la caderea Chinei Imperiale. In timpul dinastiei Han, China a facut un progres transcendental in mai multe domenii din arta si stiinta.

Liu Bang a pastrat modelul Qin de guvernare locala, dar a intarit controlul in provincii. Forma sa de administratie a asigurat o perioada de stabilitate si pace, cu un sistem eficient de taxare care a finantat un serviciu civil din ce in ce mai eficient. Chang’an (Xi’an-ul modern) a fost capitala cosmopolita a dinastiei vestice Han.

Din 135 pana in 90 i.Hr, Imparatul Wu a consolidat imperiul chinez alungand hunii pana in stepele Mongoliei Centrale. A extins frontiera pana in Xinjiang si Yunnan si a infiintat Drumul Matasei pentru comertul cu ceai, mirodenii si matase cu India, Asia occidentala si Roma. Armatele sale au invins triburile nordice, au intrat in Coreea si au colonizat statele sudice rebele, inclusiv Guangdong si parti din Vietnam.

O crestere a nevoii de resurse si linii de aprovizionare in intregul imperiu a aparut in anii ulteriori; crestea taxelor ce a urmat si contributiile ilegale au starnit nelinisti in cateva parti ale imparatiei. Dinastia a devenit in timp decadenta si a fost constant destabilizata de factiuni openente din familia imperiala, pana la Imparatul Wang Mang, in 9 d.Hr, cand imperiul Vestic s-a prabusit.

Dupa cincisprezece ani de haos, dinastia Han a fost restabilita cu o capitala noua la Luoyang in est. Imparatul Liu Xiu a reintrodus traditia clasica, dar dupa domnia sa Han-ul de Est a fost sufocat gradual de factiuni si intrigi, cum ar fi cele din Vest.

Conflictele interne provocate de o puternica influenta taoista si cresterea independentei administratiilor locale si a proprietarilor de pamant au adus tara inca o data la stadiul de state militante.

In mijlocul acestei perioade de dezordine si dezbinare, doua mari scoli de filozofie si religie au iesit la suprafata si au schimbat viata chinezilor. Confucianismul sprijinea ideea unei ordini universale centralizate si cristalizate in jurul autoritatii imperiale; budismul, introdus in tara prin India, imbunatatea aspecte ale vietii oamenilor si gandurilor lor – mai ales in arta si literatura – combinandu-se cu credintele lor autohtone.