Uriasa zona metropolitana a Shanghai-ului este in prezent implicata intr-una din cele mai rapide dezvoltari economice pe care le-a vazut lumea, dupa multi ani de stagnare. In prezent magazinele aglomereaza orasul si cerul se umple de zgarie-nori. Shanghai pare sa recapete pozitia sa ca centru de afaceri in estul Asiei, un statut pe care l-a pierdut ca urmare a celui de-al doilea razboi mondial. In ciuda modernizarii in ceea ce priveste infrastructura, stilul de viata si disponibilitatea de bunuri de consum, Shanghai inca este legat de trecutul sau colonial.

Shanghai este inca cunoscut in Occident pentru functia sa de centrul al dominatiei europene in interiorul Chinei (impreuna cu decandenta, rasismul, inegalitatile sociale ingrozitoare si sindicatele mafiote). Cand au ajuns comunistii la putere, puterea centrala de la Beijing a tras in jos Shanghaiul intr-un mod deliberat, transportand surplusul orasului catre alte parti ale tarii pana la punctul in care orasul a aratat ca un muzeu viu, inghetat in timp inca din anii 1940.

Dar locuitorii din Shanghai nu si-au pierdut niciodata abilitatile comerciale si recent puterea centrala a Chinei a ajuns sub controlul unor persoane provenind din zona Shanghaiului, care au privit cu placere reconstruirea vechii lor metropole. Pe la mijlocul anilor 1980, administratia chineza a decis sa impinga inca o data Shanghaiul in pozitia de avangarda a modernizarii chineze si astfel s-a declansat o explozie a activitatilor economice.

In ultima decada, arhitectii orasului au avut o activitate intensa planificand o retea subterana, autostrazi imense, poduri si pasarele, mall-uri, complexe hoteliere si au pus bazele Zonei Economice Speciale de-a lungul raului in Pudong care va fi incoronata in curand drept cea mai inalta cladire din lume. Shanghai are de departe cea mai antrenata forta de munca din toata tara; cu abilitatea de a combina stilul, sofisticarea si un simt inteligent pentru afaceri. Shanghai este inca o data pe val.

Vechiul Shanghai nu va disparea datorita modernitatii. Cu toate ca ritmul dezvoltarii a devenit mai rapid in ultimii ani, orasul seamana inca, in mare masura, cu o viziune a viitorului din anii 1920; o metropola neagra de carbune cu fatade monolitice pseudo-clasice, impanzita cu alei si cabluri suspendate, in rafalele zgomotelor de troleibuze cârâitoare si sufocat de multimi uriase de pedestri aflati intr-o continua goana.

Spre deosebire de alte orase mari din China, Shanghai a inceput recent reconstructia pe scara mare. Majoritatea zonei urbane a fost impartita intre puteri straine pana in 1949, iar fostele ambasade, banci si resedinte oficiale inca ofera un acces larg spre un Shanghai europeana de la inceputul secolului trecut pe care cladirile ciudate construite de guvernul sovietic nu-l pot umbri.

In prezent, plimbatul pe Bund este o atractie necesara pentru orice vizitator al Shanghaiului si este o ironie interesanta faptul ca ramasitele imperialismului strain atat de urat, cum ar fi Bund, sunt acum protejate de locuitorii din Shanghai, in calitate de monumente ale orasului.

Pe langa Muzeul Shanghai, ramasitele Suzhou ale Gradinilor Yu Yuan si croaziera pe raul Huangpu, exista putine privelisti care sa atraga publicul larg. Dar incantarea de a vizita Shanghaiul nu sta atat de mult in a merge de la o atractie turistica la alta, cat in placeri mai putin evidente: plimbarea de-a lungul Bund-ului, explorarea exemplelor de arhitectura coloniala din vechea Concesiune Franceza, gustarea restaurantelor si vietii de noapte care se maturizeaza rapid, intr-un mod foarte similar cu Hong Kong-ul, sau in calatoritul pe principalele strazi unde se fac cumparaturi si experimentarea minunatei renasteri si energia unuia din cele mai mari orase ale lumii.