Artele martiale din China sunt clasificate de obicei dupa una sau doua metode:

Stiluri externe sau interne: Stilurile externe (dure) pun accent pe antrenarea muschilor, mai ales ai bratelor si picioarelor. Acestea sunt deseori asociate cu budismul pentru ca incearca sa se ridice deasupra lumii muritorilor concentrandu-se pe dezvoltarea fortei psihice (li) pentru a-i invinge pe adversari.

Un exemplu este conditionarea mainilor prin lovirea cu pumnul a unui scut de fier si lovirea caramizilor de beton, procedeu repetat de mii de ori pana cand ucenicii sunt capabili sa rupa scanduri de lemn si pietre.

Stilurile interne (blanzi) pun accent pe puterea trunchiului si a picioarelor. Ele sunt deseori asociate cu taoismul pentru ca nu vad umanitatea ca partea a unei forte superioare ci se concentreaza pe o energie universala (qi) – prezenta in fiecare persoana – antrenand miscarile corpului si facand exercitii de respiratie. Un exemplu este credinta ca Qi circula prin corp de-a lungul unor meridiane de acupunctura, care sunt folosite pe scara larga in medicina traditionala.

Stiluri nordice si sudice:
Cel mai practicat si mai faimos stil nordic este Shaolin Wushu. A fost dezvoltat in templul Shaolin din provincia Henan. Calugarii au creat un set de exercitii de tonifiere a corpului invatand pozitiile pentru zbor, salt si alergat de la pasari, fiare salbatice si pesti. Treptat, aceste exercitii au devenit o tehnica de lupta numita in prezent „box Shaolin”. Artele martiale Shaolin includ in principiu lovitura cu pumnul, arta lupte cu parul, arta luptei cu sulita si cu sabia. Este un stil puternic si eficient. Nu serveste doar invingerii adversarului, dar imbunatateste de asemenea starea sanatatii si creste longevitatea.

Cel mai practic si faimos stil sudic este Wudang Wushu. A fost dezvoltat in templul taoist din provincia Hubei. Acest tip de arta martiala pune accent pe intarirea oaselor si muschilor si pe dezvoltarea interioara. Nu promoveaza atacul dar in acelasi timp este dificil sa te aperi. Sabia Wudang este considerata o comoara nepretuita.

Dincolo de aceste doua stiluri, uneori se ia in considerare stilul Ermei, practicat in centrul Chinei, in provincia Sichuan.

Mai sunt multe clasificari ale artelor martiale bazate pe religie, stiluri etc. Fiecare categorie are mai multe trasaturi distincte in ceea ce priveste stilul si tehnica.

O clasificare moderna a artelor martiale imparte stilurile in sase categorii: tipul „cu mana libera” (fara arme), tipul „cu arma”, tipul coreografic, exercitii de grup, competitii de fardaj si demonstratii de putere. Patru etape pot explica toate tehnicile pentru ca sunt larg raspandite: lovitura cu piciorul, aruncatul, atacul si controlul.