Fiecare structura chineza se bazeaza pe principiul echilibrului si simetriei cunoscut ca feng shui (vant si apa), o forma de geomantie care hotaraste cum trebuie sa fie pozitionate cladirile pentru a nu perturba fortele spirituale din locurile invecinate.

Alte cladiri, rezidente, temple, palate, orase intregi si morminte subterane urmeaza acelasi principiu, in care structura principala joaca rol de ax. Structurile secundare sunt pozitionate ca doua aripi de ambele parti pentru a forma camera principala si curtea.

Distributia spatiului in interior arata valorile sociale si etnice chineze, mai ales structura membrilor familiei, fiind bazata pe ierarhia acesteia. Mai mult, cladirile sunt orientate favorabil in functie de punctele cardinale ale busolei si protejate de „directii ghinioniste” de catre alte cladiri, pereti, dealuri, masive montane, ape si chiar o armata sculptata.

Stilul arhitectural chinez este de obicei impartit in arhitectura monumentala si arhitectura gospodareasca. Ambele urmeaza principii asemanatoare, dar trebuie de asemenea sa serveasca cerintelor practice, tinand cont de clima locala, disponibilitatea materialelor si chiar de contextul politic.