Arhitectura monumentala se distinge prin repetarea temelor cosmologice. Acum patru milenii in urma, orasele erau planificate intr-o forma dreptunghiulara favorabila spiritual, orientate clasic spre sud sau asezate pe o axa nord-sud si fiind inconjurate de un perete care protejeaza. Dincolo de cartierele de afaceri si rezidentiale, in atentia principala s-a aflat un cartier separat de ziduri; aceasta a devenit ulterior tronul imparatului sau a reprezentantului sau local.

Pentru ca imparatul era considera „Fiul Cerului”, acest plan – inca vizibil in infatisarea oraselor ca Xi’an si Beijing – era o reprezentare a universului, conducatorul aflandu-se in centru. Aceeasi formula se poate observa in planul terestru al palatelor, templelor si chiar marilor conace de familie, complexe de cladiri a caror organizare corespundea unui microunivers de viata citadina.

Cladirile, cum ar fi templele si palatele, sunt practic identice si urmeaza structura unei cladiri de baza, care poate fi observata in obiecte atat de diverse cum ar fi modelele de olarie vechi de doua mii de ani sau in salile din Orasul Interzis.

Fundatiile formau o platforma ridicata de pamant, caramida si piatra, in functie de importanta cladirii. Coloanele se asezau pe socluri separate, iar capetele coloanelor sunt legate de barne care le leaga pe lungime si apoi transversal. Mai sus, barne de lungime din ce in ce mai mica sunt asezate una peste alta pe pari scurti asezati pe barna de dedesupt, creând o structura interconectata care urca pana la acoperis unde pari singuri aflati in centru sustin marginea acoperisului.

Aranjamentul produce un acoperis curbat caracteristic cu streasini desfacute, care reprezinta norocul. Cu toate ca scara si spatiul sunt pana la urma limitate datorita lipsei arcadelor, esentiale in sustinerea zidurilor masive ce se gasesc in catedralele europene, acest design structural este suficient de solid cat sa permita folosirea tiglelor grele de ceramica.

Adusa in secolul al VIII-lea, consolele din paranteze drepte au permis streasinilor curbe sa se extinda mult dincolo de pilonii principali si sa obtina treptat o valoare mai atractiva, completata de liniile unor animale sculptate si figuri asezate pe capatul frontoanelor acoperisului.

In timpul dinastiilor Tang si Song aceste trasaturi au atins un apogeu de eleganta si sofisticare. Cu toate ca aproape nimic nu rezista intact de-a lungul timpului, dupa restaurarea edificiilor, inclusiv templele de la Wudang Shan din provincia Hubei, sau clopotul central din Xi’an, inca transmit ceva din spiritul perioadei.

S-a dezvoltat doua stiluri regionale: arhitectura nordica care era prin comparatie mai limitata si mai sobra, in timp ce cea din sud a exagerat ulterior curbele si ornamentele intr-o mare masura; Templul Antic Foshan din Guangdong este o exemplu clasic al arhitecturii sudice. In cadrul ambelor stiluri, spatiile dintre coloane au fost umplute cu pereti mobili care insemnau diverse combinatii de ziduri, usi si retele, care puteau fi inlaturati sau schimbati pentru a aranja altfel spatiul din interior.

Coloanele insisi era uneori sculptate in piatra sau pictate, cu diferite culori ce reprezentau exemple religioase in temple, sau statutul ocupantului in palate. De asemenea, cladirile imperiale pot fi distinse prin acoperisurile cu patru laturi, prin platformele mai inalte la care se ajunge cu ajutorul unor scari largi, si prin tiglele speciale galbene de pe acoperis.

In rare ocazii cladirile si-au creat propriul lor stil fara a se desparti de feng shui; Templul Cerului circular din Beijing, de exemplu, reuseste sa faca exceptie de la conventie reflectand universul in forma sa de ansamblu.

Pagodele
Ele sunt un alt tip clasic de structura monumentala, introdusa initial din India prin budism. Destinate pentru a pastra relicve, ele au atribute intrinseci „pozitive”, si sunt folosite deseori pentru a pazi orasele sau cladirile de directiile ghinioniste, sau sunt construite de-a lungul raurilor pentru a indica bancurile de nisip periculoase.

Designul lor general in China a fost poate influentat de forma turnurilor de observatie autohtone, facute din lemn, cu toate ca cel mai primitiv exemplu care a supravietuit, aflat la Shendong Si in provincia Shandong, este din piatra si seamana puternic cu echivalentul indian, stupa.

Aproape toate, totusi, sunt poligonale, cu o scara centrala ce urca printr-un numar impar de etaje – oriunde intre trei si şaptesprezece. Budismul a dat nastere de asemenea uimitoarelor temple din pesteri si grote, cele mai bine conservate fiind in nord-vest la Mogao.