Hochei pe gheata in Canada

Cu jucatorii care se lupta la aproape 50 de kilometri pe ora si cu pucul care atinge viteze de peste 160 de kilometri pe ora, acesta ar fi un eveniment sportiv de mare adrenalina chiar si fara atitudinea relaxata de lupta pe patinoar – precum spune un vechi adagiu canadian, „Am mers sa vad o lupta si a inceput un meci de hochei pe gheata”. Jucatorii, in special in ligile pentru minori, sunt la fel de abili la carlige precum sunt si la patinat, iar acum cativa ani in urma echipa nationala a purtat o asemenea lupta cu Uniunea Sovietica incat lupta s-a oprit abia atunci cand oficialitatile au stins luminile.

Fotbalul canadian

Fotbalul canadian profesionist, care se joaca sub egida Ligii Canadiene de Fotbal, este pus in umbra in mare masura de Liga Nationala de Fotbal din Statele Unite, mai ales pentru ca cele mai bune talente autohtone merg spre sud in cautare de mai multi bani, in timp ce exilatii din liga americana merg spre nord pentru a umple locurile goale. Fotbalul din cele doua tari difera foarte putin, dar acele putine diferente care exista fac varianta canadiana sa fie mai interesanta. In Canada terenul de joc este mai mare si exista doisprezece jucatori intr-o echipa, fata de unsprezece. Exista de asemenea cazuri cu unul mai putin intr-un joc – anume dupa lovitura de inceput cand echipa atacanta are trei oameni, fata de patru, daca exista sanse de a impinge mingea in fata cu zece iarzi (10 metri) si de a inscrie un prim „down en router” spre un „touchdown”.

Baseball-ul in Canada

Baseball-ul, cu ritmul sau relaxat de vara si regulile bizantine, este deseori considerat un sport exclusiv american – in ciuda faptului ca primele jocuri inregistrate au avut loc in Beachville, Ontario. Montreal Expos si Toronto Blue Jays joaca in doua ligi majore de baseball din Statele Unite, Liga Nationala si respectiv Liga Americana. In 1992 si in 1993, Toronto Blue Jays au devenit eroi nationali atunci cand au castigat Campionatul Mondial de doua ori la rand, invingand America la propriul ei joc. Din punct de vedere istoric o gasca mai putin profesionista, Expos asteapta acum finalizarea unui stadion nou de 200 de milioane de dolari aflat in centrul orasului, pentru a creste vanzarea de bilete – trebuie sa se deschida pentru sezonul din 2002. Totusi, ei au fost prima echipa non-americana care a jucat in liga americana in 1968, cu opt ani mai devreme decat Blue Jays.

Statiunile de schi in Canada

O zona pentru schiat este o complex de recreatie extins, aflat de obicei pe un munte sau un deal inalt, care contine partii de schi si servicii vitale de sustinere. Este ceva obisnuit ca o zona de schkiat sa aiba mancare, echipament de inchiriat, lectii de ski, spatii de parcare si un sistem de ascensoare care functioneaza pentru schi si snowboarding. In mod normal asezate in zone montane inalte (sau cel putin pe dealuri masive), pentru a asigura o cantitate potrivita de zapada pe teren, statiunile au devenit omniprezente in zonele unde schiatul este un mod de distractie popular. Cararile sunt de obicei marcate si cunoscute ca poteci, circuite, sau piste. Zonele de schiat au de obicei unul sau mai multe telescaune pentru a deplasa schiorii cu rapiditate spre varful dealurilor si pentru a face legatura intre diferite piste. Cabluri de remorcare (funiculare) din franghie pot fi folosite pe pante scurte (de obicei dealuri pentru incepatori sau pante-iepuras). Zonele mai mari pentru schiat pot folosi gondole sau vagonete pentru transport pe distante mai mari in cadrul zonei de schiat.

O statiune de schi se refera la zona in sine plus confortul necesar pentru a o face o destinatie turistica. Include cazarea si alte placeri conexe zonei de schiat. Unele statiuni si scoli de schi ofera cabanute chiar pe pante, cu posibilitatea de a schia in jos sau in sus, acordand oaspetilor ocazia de a incepe sa schieze chiar de la usa. Statiunile de schi deseori permit alte activitati, cum ar fi mersul cu snowmobilul, cu sania, sanii trase de cai sau de caini, patinatul pe gheata, inotul inauntru sau afara, saune, camere de jocuri, si forme locale de amuzament, cum ar fi cluburi, cinema, teatru si cabaret. Statiunile de schi pot fi devotate in intregime turismului de schi, sau se pot afla langa un sat sau orasel care a avut o existenta semnificativa inainte de a fi construita statiunea.

Marina in Canada

O “marina” este un port adapostit in care barcile si yachturile sunt tinute in apa si unde pot fi gasite serviciile asociate nevoilor tipice ale plimbarilor cu barca.

Porturile pot avea facilitati de reumplere a comustibilului, de spalare si reparare, servicii de aprovizionare a navelor, depozite si restaurante. Sine de lansare sunt folosite pentru a pune pe apa o barca adusa cu remorca. Unele porturi au macarale de barci, un fel de pod rulant, de preferat unei sine de lansare care ocupa mult spatiu, si care este manevrata de personal autorizat. Porturile ofera uneori spatii de stocare in afara apei, care este foarte util in afara sezonului si important la latitudini la care apele pot ingheta. Porturile pot avea si amenajari pe pamant, cum ar fi spatii de parcare pentru vehicule si remorci cu barci.

Barcile sunt ancorate fie cu balize, fie de pasarele fixe sau plutitoare, care sunt legate de stalpi de ancorare printr-un sistem de scripeti sau un mecanism de tip inel (bazin de maree sau pontoane). Balizele sunt mai ieftine de inchiriat dar mai putin convenabile fata de cazul in care puteti merge de pe pamant direct pe barca. Navele care fac trasee in interiorul portului, numite si “taxiuri de apa”, pot fi disponibile pentru a deplasa oamenii intre uscat si barcile ancorate in balize. Alternativa e o baza plutitoare, cum ar fi o barca gonflabila. Unitatile din port ofera combustibil, rampe pentru barci, iar depozitele au in mod normal un bazin de folosire comuna pentru acostare pe termen scurt. In zonele in care exista o variatie mare intre flux si reflux, unele porturi folosesc ecluze pentru a mentine nivelul apei pentru cateva ore inainte si dupa reflux.

Porturile pot fi detinute si administrate de un club privat, in mod special cluburile de yachturi, dar si de firme private sau institutii municipale. Cel mai adesea sunt situate de-a lungul malurilor unui rau care se varsa intr-un lac sau in mare, si pot fi in interiorul continentului, uneori pana la 25 de kilometri distanta de la gura de varsare a raului.

Un port va percepe taxe pentru majoritatea serviciilor. Servicii care necesita plata, cum ar fi parcarea, zona de picnic, cluburi, si spatiile cu vestiare si dusuri, sunt de obicei incluse intr-un contract de inchiere pe termen lung ce se plateste lunar. Proprietarii de yachturi care se afla in vizita pot alege sa plateasca pentru fiecare serviciu la un pret fix, iar acordul poate sa priveasca folosirea unui singur serviciu, cum ar fi un dus, sau cateva saptamani de ancorare temporara. Dreptul de a folosi unitatile din port este se prelungeste deseori peste noapte sau la o anumita perioada pentru proprietarii de yachturi aflati in vizita.