Micul dejun este luat foarte in serios in toata Canada, iar cu preturi medii intre 5 si 12 dolari este deseori cea mai buna varianta si cea mai satisfacatoare masa a zilei. Fie ca mergeti intr-o cafenea, cafe-bar sau intr-un bar cu gustari de la un hotel, meniul micului dejun, care poate fi comandat pana la ora 11:00, consta de obicei din ochiuri prajite standard cu garnituri diferite, sunca sau bacon, amestecat si prajit intr-o crusta, sau carnati fara pielita si fara gust (cu exceptia faimosului carnat Lunenburg din Nova Scotia, o versiune foarte condimentata adusa de colonistii pionieri din Europa).

Orice veti manca, puteti sa va spalati masa cu oricat de multa cafea puteti suporta: platind doar prima ceasca, chelnerul/chelnerita – in majoritatea locurilor – va continua sa va toarne cafea gratuita pana cand ii rugati sa se opreasca. Cafeaua este normala sau decafeinizata si este aproape intotdeauna proaspat macinata si foarte gustoasa, cu toate ca multe din locurile mai ieftine o dilueaza pana cand are gust de apa pentru spalat vasele.

Pentru gustari rapide, multe „delis” fac mancare semi-preparata, incluzand o varietate uluitoare de sandvisuri si chifle umplute. Ca o alternativa, mallurile au uneori tarabe cu fast-food etnic, o varianta mai sanatoasa (dar nu cu mult) fata de inevitabilele lanturi de burgeri, ale caror produse omogenizate au colonizat fiecare strada principala de pe teritoriul tarii. Gustarile regionale includ peste si cartofi prajiti, mai ales in Newfoundland: supa traditionala de mazare galbena din Quebec, sandvisuri din carne afumata si „poutine”, cartofi prajiti acoperiti cu o crema de branza mozzarella topita sau branza din lapte batut si zeama de carne; si omniprezenta supa maritima de molusca, o supa cremoasa din scoici si cartofi.

Barurile canadiene, precum echivalentele americane, sunt de multe tejghele lungi si slab luminate cu o mana de clienti cocotati pe taburete uitandu-se la barman, iar restul clientelei ocupand mesele si separeurile din jur. Totusi, in ciuda asemanarii in privinta designului, barurile difera foarte mult, de la cele dominate de barbati, gauri de baut cu colturile aspre concentrate in partile cu gulere albastre ale oraselor si localitatile de exploatare (care se ocupa de minerit si petrol) din nord, la localurile urbane mai elegante care ofera mancare, spectacole live si o varietate interesanta de cocktailuri. Intr-adevar, este deseori imposibil sa faceti diferenta intre restaurante si baruri – mancatul si bautul nu mai sunt activitati separate, asa cum erau in mare masura pana in anii 1960.