Limbile Canadei
Canada are doua limbi oficiale – engleza si franceza – dar exista numeroase limbi autohtone de asemenea. Tensiunile dintre cele doua grupuri principale joaca un rol important in politica Canadei, dar limbile autohtone sunt mai mult sau mai putin ignorate, cu exceptia zonelor cele mai izolate din tara, in special in Teritoriile Nord-vestice si Nunavut, unde Inuktitut, limba tribului Inuit, se vorbeste pe scara larga.
Intr-un catalog concis precum este acesta nu este loc pentru a prinde complexitatile limbilor aborigene, iar foarte putini dintre calatori ar putea nevoie de ele in orice caz – majoritatea nativilor (incluzandu-i pe cei din Quebec) stiu destul de bine engleza, mai ales daca au mai avut de-a face cu turisti, in orice masura. Daca planuiti sa petreceti mult timp in Canada vorbitoare de limba franceza, luati in considerare faptul de a investi intr-un ghid fundamental pentru limba franceza (Penguin), un ghid de buzunar intr-un format practic A-Z.
Locuitorii din Quebec sunt extrem de incantati atunci cand vizitatorii care vorbesc limba engleza fac efortul de a vorbi franceza – si multi sunt mult mai avansati in cunostintele lor de engleza decat in cazul discutiei cu un britanic sau un american fata de un canadian. Un aspect similar de usurinta este atitudinea fata de formalul „vous” (dumneavoastra), care este folosit mult mai putin in Quebec – veti fi chiar corectat atunci cand spuneti „S’il vous plait” cu sugestia de-a spune „S’il te plait”, care este mai potrivit. O alta fraza populara pe care o veti intalni probabil este „pas du tout” (deloc), care in Quebec se pronunta „pan tut”, complet diferit fata de frantuzescul „pa du tu”. Acelasi lucru se intampla in cazul lui „c’est tout?” (asta-i tot?, pronuntat „sei tut”), pe care il veti auzi probabil atunci cand cumparati ceva de la un magazin.
In legatura cu pronuntia, nu are sens sa incercati sa imitati dialectul local – in general, tineti cont de regulile clasice ale limbii franceze. Consoanele de la finalul cuvintelor sunt de obicei mute, iar in alte cazuri sunt la fel ca in engleza, mai putin „ch” care este intotdeauna „ş”, ç care este „s”, „h” este mut, „th” este la fel ca „t”, „ll” este la fel ca „i” si „r” ca in „grau”.