Muzica braziliana este plina de pasiune, de sentimente, de bucurie. Este rezultatul unui lung amestec simmering de mostenire de origine amerindiana, portugheza si Africana care se intalnesc cu influentele globale pentru a crea o muzica magica, mistica. Cu toate astea este intr-o continua cautare a noilor forme din diversa mostenire muzicala braziliana care ne captiveaza intr-o mare masura si influenteaza muzicieni din toata lumea. Oriunde veti merge in Brazilia, intotdeauna veti gasi muzica. Chiar daca e vorba de ritmuri complexe din instrumente de percutie la un colt de strada sau o discutie sofisticata legata de melodiile din Carnavalul anului current, cultura impartaseste o inspiratie care se transmite prin muzica.

Dupa 500 de ani de istorie, muzica braziliana a dezvoltat cateva stiluri unice si originale cum ar fi Choro, Forro, Frevo, Samba (mai multe varianta), Bossa Nova, MPB si altele. Samba este fara indoiala cel mai cunoscut stil musical brazilian din lumea intreaga, cu toate ca Bossa Nova si alte genuri au avut parte de asemenea de multa atentie peste hotare. Toate stilurile de muzica braziliana au constituit o traditie solida.

Muzica folk (traditionala)
Cea mai veche muzica din ceea ce este astazi Brazilia trebuie sa fi fost cea a oamenilor autohtoni din zona. Se cunosc putine despre muzica lor pentru ca nu exista documente scrise din acea epocă. Odata cu sosirea europenilor cultura braziliana a inceput sa capete forma unei sinteze intre stilurile muzicale autohtone si muzica portugheza si africana.

Muzica autohtona
Nativii brazilieni din padurile de ploaie canta la instrumente care includ fluiere, flaute, cornuri, tobe si rattles. Majoritatea muzicii folk din zona imita sunetele padurii amazoniene. Cand au sosit portughezii in Brazilia primii nativi pe care i-au intalnit cantau la o serie de flaute, cavale si alte instrumente de suflat si percutie. Misionarii crestini au introdus cantece care combinau limba Tupi cu versurie crestine, intr-o incercare de a converti oamenii la crestinism si au introdus de asemenea cantecul gregorian, flautul, arcusul si clavicord.

Amazonia de Est
Amazonia de Est a fost mult timp dominata de muzica carimbo, care avea centrul la Belem. In anii 1960 carimbo a devenit electric si in urmatoarea decada, DJ au adaugat elemente din reggae, salsa si merengue. Acest stil nou a devenit cunoscut sub numele de lambada si s-a mutat in scurt timp in Bahia, Salvador in mijlocul anilor 1980. Lamba din Bahia a fost o muzica usoara pop bazata pe sintetizator. Casele de productie franceze au descoperit muzica acolo si au adus-o in Franta prin Portugalia, unde un grup bolivian numit Los K’jarkas a vazut cum propria lor compozitie a starnit un curent international de dans. In curand lambada s-a imprastiat in toata lumea si termenul a inceput sa fie atasat fara nici un sens de multe varietati de muzica braziliana fara nici o legatura cu genul, conducand la zeflemeaua puristilor din Belem si Bahia.

O alta forma de muzica folk regionala, bumba-meu-boi, a fost popularizata in cursul festivitatilor de Carnaval Parintins si in prezent face parte din scena nationala braziliana.

Muzica populara
Stilul muzicii populare braziliene isi poate gasi originea in anii 1930, cand melodiile de la radio au impanzit toata tara. Muzica populara includea instrumente cum ar fi cuicas, tamburine, tigai, flaute, chitari si pian. Cea mai renumita cantareata, Carmen Miranda, a devenit ulterior o vedeta de film cu renume international la Hollywood. Cel care i-a scris versurile cantecelor a fost Ary Barroso, unul din scriitorii de cantece cei mai de succes din Brazilia timpurie, impreuna cu Lamartine Babo si Noel Rosa.

Musica popular Brasileira
Tropicalia s-a metamorfozat intr-o forma mai populara, MPB (musica popular Brasileira) care se refera acum la orice melodie pop braziliana. Artisti renumiti de MPB includ cantarete ca Gal Costa, Maria Bethânia si Elis Regina si cantaretii/compozitorii Chico Buarque, Milton Nascimento, Gilberto Gil, Caetano Veloso, Ivan Lins, Djavan, João Bosco si altii.

Choro
In Rio de Janeiro a aparut in anii 1870 un tip de muzica privata si rezervata numit choro, care provenea din muzica europeana de salon si fado. Choro era de obicei instrumentala si improvizata, incluzand frecvent melodii solo interpretate de virtuosi. Initial o trupa choro folosea doua chitari si cavaquinho, mai tarziu bandolina cu pana, apoi clarinet si flaut. Printre muzicienii faimosi de choro se numara Joaquim Antonio da Silva Calado Júnior, Valdir Azevedo, Jacob do Bandolim, Pixinguinha si Chiquinha Gonzaga; “Lamentos” a lui Pixinguinha este una din cele mai importante inregistrari de choro. Pe langa compozitii de choros, un alt compozitor, Ernesto Nazareth a compus tangouri, valsuri si polci. Nazareth a fost influentat de Chopin dar muzica sa avea o aroma distincta braziliana. Nazareth a fost de asemenea comparat cu contemporanul sau Scott Joplin. Finalul anilor 1960 a insemnat o renastere a choro, ce a inceput in suburbiile din Rio de Janeiro si a avut apogeul cu artisti ca Paulinho da Viola. Grupuri de choro din prezent includ Os Ingenuos.

Bossa Nova
Antonio Carlos Jobim si alti compozitori din anii 1950 au condus la dezvoltarea unei fuziuni de armonii de jazz si un ritm de samba mai calm, deseori mai lent, numit bossa nova, care s-a dezvoltat pe plajele din cartierul Ipanema si mai tarziu in cluburile de noapte Copacabana. Primele inregistrari bossa nova de Joao Gilberto au devenit rapid hituri in Brazilia. Bossa nova a s-a raspandit in restul lumii cu ajutorul muzicienilor de jazz american la inceputul anilor 1960, prin cantece ca „The Girl from Ipanema”, care ramane cel mai mare hit international brazilian, si au devenit ulterior standarde in jazz.

Tropicalia
Pe la sfarsitul acestei decade, artisti precum Caetano Veloso si Gilberto Gil au combinat stiluri americane si europene cu chitari electrice si diferite tipuri de muzica braziliana, ceea ce a condus la un stil muzical numit Tropicalia. Aceste cantece, spre deosebire de muzica ce provenea din Marea Britanie si America in acelasi moment, aveau deseori un mesaj politic si au fost considerate ca o amenintare la adresa administratie. Guvernul militar al acelor timpuri a mers atat de departe incat i-a exilat pe Veloso si Gil in Anglia.

Musica nordestina
Musica nordestina este un termen generic pentru orice muzica populara din marea regiune a nord-estului Braziliei, care include atat zonele de coasta cat si interiorul continentului. Ritmurile sunt lente si sunt produse din acordeoane si chitari in loc de instrumente de percutie fata de restul Braziliei. In aceasta regiune, ritmurile africane si melodiile portugheze s-au combinat ca sa formeze muzica si dansul maracatu numit baiao, care a devenit foarte popular. Cea mai influenta, totusi, este zona din jurul Recife, caminul forro.

Repentismo
Nord-estul Braziliei este cunoscut pentru o specie distincta de literatura numita literatura de cordel, care sunt un fel de balade ce includ elemente care se preiau in muzica sub forma repentismo, un concurs de versuri improvizate pe teme sugerate de public.

Frevo
Frevo este stilul muzical din Olinda. In anii 1950 s-a raspandit in sud, in orase ca Salvador. In Salvador, formatii de frevo au inceput sa cante in timpul Carnavalului, initial in trio-uri numite trios electricos. Intre timp trupele s-au mutat de la a canta in masini pick-up la formatii cu amplificare completa pe scene. In prezent trios electricos raman o trasatura principala a Carnavalului din Salvador.

Forro
Forro este interpretat de un trio care este alcatuit din: toba, triunghi si condus de un acordeon. Forro este rapid si se preteaza foarte bine la dans si a fost una din bazele lambadei in anii 1980. Luiz Gonzaga a fost o figura importanta a muzicii forro timpurii care a popularizat genul in Rio de Janeiro si Sao Paulo in anii 1940 cu melodii ca „Asa Branca”.

Funk Carioca
Funk Carioca este un tip de dans din Rio de Janeiro, care deriva din Miami Bass (si seamana oarecum cu acesta). In Rio este cunoscut sub numele mai simplu de „funk” cu toate ca e foarte diferit muzical de ceea ce funk-ul in alte locuri si contexte. Este de obicei considerat o muzica de petrecere si oamenii din clasa de mijloc si cea superioara sunt de obicei RELUCTANT in a-l asculta, de vreme ce muzica acestui gen de obicei contine versuri explicite despre sex si este atribuit oamenilor care provin din Favela.

Rock
Rock n’ roll-ul brazilian exista de la aparitia „primul cantec rock”, „Rock Around the Clock”, dupa care s-a facut un cover (inregistrat in portugheza) in 1954. Anii 1960, tinerii interpreti Roberto Carlos si Jovem Guarda au fost foarte populari si au influentat alti artisti ca River Raid. In anii 1970 au existat multe formatii de rock progresiv in Brazilia, cum ar fi O Terço si Bacamarte, care este foarte cunoscute in Europa si in Statele Unite de fanii progresivului. Adevaratul „boom” al rock-ului brazilian a avut loc in anii 1980, cu multe formatii si artisti ca Barão Vermelho, Legião Urbana, Engenheiros do Hawaii, Titãs, Raul Seixas, Lulu Santos, Paralamas do Sucesso si festivale ca Rock in Rio si Hollywood Rock.

Heavy Metal brazilian
Cele mai faimoase trupe braziliene de heavy metal sunt Sepultura, Angra si Krisiun. In prezent Sepultura este considerata una din cele mai mari trupe de metal din lume si are o mare influenta asupra altor trupe din tari diferite. Si alte formatii sunt cunoscute, de exemplu: Torture Squad, Shaaman, Eyes of Shiva, Tuatha de Danann etc.

Ragamuffin Dancehall
Muzica ce provine din Jamaica, dar cu reprezentati in Brazilia, care provin in mare masura din zona din nord/nord-est a tarii.

Sertanejo
Musica sertaneja sau Sertenejo este un termen pentru muzica country braziliana. Initial se referea la muzica ce provenea din musica caipira si Sertao, dar care a capat mai multe influente din afara Braziliei. Anume muzica country americana, mariachi mexican si muzica din Paraguay. De cativa ani a fost o categorie la Latin Grammy Awards.

Muzica afro-braziliana

Samba
De la inceputul secolului XX, samba a inceput sa evolueze din choro in cartierele din Rio de Janeiro care erau locuite majoritar de negri saraci care erau urmasii sclavilor. Popularitatea sambei a crescut in timpul secolului XX, mai ales la nivel international, pe masura ce s-a dezvoltat samba de enredo (un tip de samba care se canta in timpul Carnavalului). Alte tipuri de samba includ:

- samba de breque – stil reggae si choppy
- samba-cancao – stil tipic al cluburilor de noapte
- samba pagode – stil popular modern

Muzica capoeira
Sportul afro-brazilian capoeira nu poate fi practicat niciodata fara muzica sa, care este de obicei considerata a fi un tip de muzica folk (traditionala) intrebare si raspuns. Principalele instrumente din muzica capoeira includ berimbau si pandeiro. Melodiile capoeira pot fi improvizate la fata locului sau pot fi cantece cunoscute scrise de profesori (mestres) mai batrani si deseori includ parti din istoria capoeira sau operele marilor mestres.

Maracatu
Acest stil muzical se canta mai ales in regiunile Recife si Olinda in timpul Carnavalului. Este o traditie afro-braziliana. Muzica serveste pe post de fundal pentru grupuri de parada care au evoluat in afara ceremoniilor practicate in timpul vremurilor coloniale in onoarea Regilor Congo, care au fost sclavi africani ce ocupau pozitii simbolice de conducere in cadrul populatiei de sclavi. Muzica se canta la tobe mari alfaia, clopote mari de metal gongue, cinele si tamburine.

Afoxe
Afoxe este un tip de muzica religioasa, parte a traditiei Candomble. In 1949, un grup numit Filhos de Gandhi au inceput sa cante afoxe in timpul paradelor de Carnaval in Salvador; numele lor se traduce „Fii lui Gandhi”, asociind activismul brazilian de culoare cu miscare de independenta indiana a lui Matahma Gandhi. Aparitia „Fiilor lui Gandhi” in 1949 a fost de asemenea revolutionara pentru ca, pana atunci, paradele Carnavalului din Salvador erau doar pentru oamenii cu pielea alba.

Samba-reggae
Formatia Olodum, din Pelourinho e considerata de obicei inventatoarea samba-reggae din mijlocului anilo 1980, o fuziune intre reggae jamaican si samba. Olodum au pastrat versurile cu incarcatura politica a trupelor ca Ile Aiye.

Muzica din Salvador: sfarsitul anilor 60 spre mijlocului anilor 70
In sfarsitul anilor 1960 un grup de negri din Bahia au inceput sa se imbrace ca nativii americani in timpul Carnavalului din Salvador, identificandu-se cu dramele si istoria comuna. Aceste grupuri au inclus Comanches do Pelô si Apaches de Tororó si au fost cunoscuti pentru un stil de percutie puternic si desele intalniri cu politia. Incepand cu 1974 un grup de negri din Bahia numit Ile Aiye a devenit cunoscut, identificandu-se cu oamenii Yoruba din vestul Africii. Impreuna cu politica de slabire a restrictiilor a guvernului brazilian, muzica si mesajul Ile Aiye s-au imprastiat in grupuri ca Grupo Cultural do Olodum, care au construit centre comunitare si au facut alte eforturi filantropice.